Mircea Belei a absolvit Academia de Muzica din Cluj in 1999, sectia interpretare si viola. Acum urmeaza specializarea la Universität für Musik und Darstellende Kunst Graz- Austria. Este membru al Orchestrei Simfonice din Graz si al Ambassade Orchester din Viena.

Sufletul unui muzician pare sa tremure fara incetare, asemeni unei frunze ce nu isi opreste freamatul nici in linistea noptii.

Anca: De unde pasiunea pentru muzica clasica?

Mircea: Nu de mic…de cat se poate de mare…. fiind mic nu am inteles mult. Prin auditii…prin studiu….asa s-a format o pasiune

Anca: Cine te-a ajutat in a studia muzica? parintii? un profesor anume? o iubita? singur?

Mircea: Toti. Consider ca toti m-au ajutat, mai mult sau mai putin. Binenteles ca cel care m-a ajutat cel mai mult am fost eu….dar prin ceilalti pot spune ca am evoluat

Anca: Se spune ca intre dragoste si ura nu e decat un pas…ce anume te-ar determina sa renunti la muzica?

Mircea: Teatrul…si asta probabil in momentul in care as putea spune ca am terminat cu muzica…deci probabil viata viitoare. Nu as putea sa renunt la ceva ce de-abia a inceput…

Anca: Care sunt sacrificiile unei cariere de muzician?

Mircea: Oho, ho! Multe…asta in functie de cat de capos esti..cat de departe te poti vedea…

Anca: Ia cazul tau…

Mircea: Sacrificiile mele nu au fost mari..mama mea si-ar fi dorit mult mai mult…sacrificiile pe care le-am facut reflecta exact ceea ce sunt acum

Anca: Care ar fi cea mai mai dezamagire a ta ca muzician?

Mircea: Buna intrebare

Si sta si se gandeste cateva minute…

Mircea: Cea mai mare dezamagire a mea in muzica?…in timpul concertului,iubita sa paraseasca sala..Cred ca asta ar fi o dezamagire profunda

Anca: Daca muzica clasica nu s-ar fi inventat atunci….?

Mircea: Muzica clasica nu avea cum sa nu fie inventata…nu e nici macar vorba de inventie…

Anca: Atunci…?

Mircea: Muzica cred ca e unul dintre cele mai mari cadouri oferite noua de Dumnezeu

Intre colinde si urari, haideti sa ascultam o simfonie.

\"\"