Decembrie… ca niciodată

Demult, nu prea demult, mă plimbam pe aleea de sub Tâmpa. Plângeam. Îmi era dor de un prieten iar cel de lângă mine nu putea decât să mă asculte. Era în zadar să-mi spună orice. Ştia că nu vreau să-mi amăgesc dorul....