Se povesteste ca, nu demult, chiar in orasul pe care-l stapanesti cu atata intelepciune, in mahalaua cea mai saraca, un tanar a intalnit o fata frumoasa si s-a indragostit de ea. Era sarac, insa putea sa deseneze ca nimeni altul, intr-asa fel incat formele lasate de mana lui pe hartie, pareau ca au viata lor proprie. Putea sa castige destul si chiar ar fi castigat , fiindca erau destui aceea care pretuiau indemanarea lui, insa, indragostit fiind, isi petrecea timpul iscodind umbre si culori pe hartia alba, pentru a-si oglindi dragostea in ele si pentru a-i arata celei iubite ceea ce simte el si cat de adevarat este. Dar fata era frumoasa si frumoasa fiind, auzise destule povesti de dragoste, cuvinte si promisiuni de la barbatii care-i vroiau frumusetea doar pentru ei.Desi-i placea tanarul, ii placea mai mult infocarea lui si se juca, cochetand, chipurile, si indemnandu-l neincetat sa-i arate, spuna si deseneze, ceea ce simte el. Mereu si mereu, nehotarata, prefacandu-se, jucausa, ispititoare, mereu si mereu, se juca, mandra de puterea pe care o avea asupra lui. Iar el, orb si surd la ceea ce-i spuneau ceilalti ce judecau ce i se intampla lui, se straduia sa o convinga, desenand din ce in ce mai minunat, dragostea ce-si schimba formele si culorile in mintea lui. Se inchisese acolo, printre lucrurile pe care le vedea asa cum voia el si pe care inafara lui nu le putea avea si incerca, iar si iar, sa o convinga pe iubita lui.
-Destul! Dadu plictisit din mana califul si-i surase frumoasei cadane de alaturi. E o poveste trista si cred ca-i cunosc sfarsitul fara sa-l mai spui. Fata l-a lasat in pace cu nebunia lui si si-a gasit altul care-o iubeste si el si are grija de ea, nu-i asa? Ea e multumita, are o familie si poate si copii, iar el a ramas inchis in nebunia lui, irosindu-si viata si ratacind printre visele lui imposibile….
-Asa ar fi, intr-o lume adevarata! Lucrurile s-ar petrece precum le-ai spus, pentru ca lipsa de masura este pedeapsita de catre viata insasi. Insa noi ne aflam intr-o lume a povestilor, in care fiecare lucru isi are rasplata dreapta.
Si-n lumea asta a ta cum se sfarseste povestea?
-Are un inceput, pe care ai binevoit sa-l asculti stapane, iar eu o sa o continui pana in momentul asta. Sfarsitul se va scrie singur, atunci cand ii va veni sorocul. Pana atunci, afla ca, spre deosebire de ce se crede, fata, indestulata de orgoliu si frumusetea ei, lua desenele pe care acela i le oferea neincetat si le vindea, cheltuind banii pentru propria ei inganfare. Iar cand nimeni nu a mai vrut-o de sotie fiindca toti stiau de iubirea acelui nenorocit si credeau ca si ei ,la randul lor vor avea soarta lui, fata, in mandria ei, a gasit o cale de a avea ce-si doreste si de a fi pretuita.
-Sa nu-mi spui ca nu s-a gasit nici un barbat care sa nu-i vrea frumusetea si s-a cumpere, ca sa o aibe pentru el, ca doar asta voia si ea, din cate am inteles.
-Ba da!stapane. Si de aceea ea insasi sta langa tine. Cu ingaduinta ta, acum va las sa incheiati voi insiva povestea.
Zicand astea, povestitorul se topi ca un fum in vant.

Autor : Cornel C