Orice forma de izolare sociala va afecta importante mecanisme din creier, ducand la agresiune, depresie si diferite tulburari neuropsihiatrice. De vreme ce este nepotrivit sa realizam experimente izolate pe oameni, experimentele pe animale din multe centre de cercetare sunt folosite pentru a demostra ca o dauna similara este cauzata oamenilor care sunt plasati in situatii de izolare sociala. (Takuma K, Koike H- Social Isolation-mai 2008)
Fara dialog nu putem coopera cu altii, iar fara cooperare comportamentul uman degenereaza rapid in conflict. Putem rezolva problema, fie discutand, fie luptand dar dialogul este cu siguranta solutia cea mai civilizata. Nu despre discutiile despre vreme sau barfa despre prieteni si vecini. Aceste forme de dialog sunt mai degraba monolog si nu angajeaza creierul la fel ca o conversatie profunda.

Discutiile ar trebui orientate spre idealuri abstracte de exemplu: Ce parere aveti despre evolutionism si Big Bang? Cum ar arata sec XXIII si normal discutii despre Dumnezeu – dar atentie –nu trebuie sa ne lasam prinsi intr-un dialog manios.
Conversatiile duse in mod iritant- duc la daune considerabile ale creierului. De vreme ce religia este centrata in multe dintre confictele lumii, trebuie sa cream strategii de comunicare empatica pentru a construi un pol intre diferentele spirituale.
Din pacate, abilitatile de comunicare sunt rar predate in scoli sau deloc.
Indiferent ce alegeri facem in privinta sanatatii fizice, emotionale si spirituale, nu vom stii niciodata daca avem sau nu dreptate in privinta actiunilor pe care le inteprindem.