Sa-i
multumim lui 2010 pentru toate bucuriile pe care ni le-a daruit,
bucurii care ne-au umplut inima de dragoste sau ne-au strecurat in
pleoapa ochilor o duioasa lacramioara. Bucurii care ne-au luat prin
surprindere si ne-au inseninat sufletul. Bucurii care ne-au facut sa ne
simtim iubiti, apreciati si cu rost in lumea asta.
Sa-i
cerem apoi iertare lui 2010 pentru toate necazurile pe care nu le-am
inteles sau pe care nu le-am acceptat, ci doar le-am facut fata. Iertare
pentru clipele cand strigam “de ce eu”, “de ce tocmai mie’ si nu ne
oferea nicio alinare niciun gand. Iertare pentru zilele in care ramaneam
fara sperante in prag de sarbatori.
Sa-i daruim pe urma lui 2010 o imbratisare pentru ca ne-a tinut in brate zi dupa zi, indiferent de greutatile noastre, de drumurile noastre sau de ratacirile noastre. Sa-i sarutam fruntea asa cum ne sarutau bunicii cand plecam de la ei, la sfarsitul vacantei de vara; o sarutare in care-si luau adio, pe tacute, de la noi, stiind ca au sanse sa nu ne mai revada.
Iar,
inainte de a-i da drumul din mana, sa pornim cu 2010 intr-o plimbare
imaginara prin intamplarile care ne vor face sa nu uitam nicicand acest
an. Trebuie sa existe o intamplare cat de mica sau doar un gest, care sa
ne faca sa rostim cu insufletire si drag, peste ani…”asta era in 2010”!
Gongul
va bate la timpul sau vestind sosirea lui 2011. Sa fim pregatiti atunci
sa-l lasam pe 2010 sa adoarma in taina legendelor, a istoriilor si a
ochilor nostri. Sa nu plangem dupa 2010 ci doar sa ne despartim frumos,
ca intr-un basm cu zane, care stim ca are, neaparat, un final fericit.
Vino
2011! Vino cu ce ai tu mai bun si mai frumos! Si fa-ne sa ne fie dor de
tine dupa ce vei pleca! Hai, vino 2011 cu daruri multe, cu sperante
incoltite deja in pamant fertil si cu multe zambete!
La
multi ani, oameni dragi! Sa va fie mersul intr-acolo unde este hrana
pentru suflet, minte si trup! Sa aveti curajul de a visa, de a spera si
de a crede in tot ce e frumos, adevar si bun! La multi ani, oameni, la
multi ani!