LENDOFCIOIS este și România realităților urbane alienate.

Unii dintre noi sunt creatorii neobosiți ai acestor realități. Ele fac parte din tot ceea ce-nseamnă drumurile noastre prin țară, sunt oriunde, ne distrează întristându-ne și ne-ntristează distrându-ne.

Irump din puțul gândirii și fanteziei poporului român, un popor care are o literatură plină de personaje care-și cunosc destinul tragic dar se lasă omorâți, așa, că-i cosmic și onorabil, în loc să lupte să-l schimbe și să-l transforme într-un succes. Pare că suntem iremediabil programați pentru eșec. Cum să faci față optimist provocărilor vieții, societății, prezentului când marea majoritate a marilor sau micilor realizări literare ale românilor sunt despre eșec, jertfă cu sens simbolic ce nu folosește la nimic și renunțare demnă, începand cu Miorița. Trei ciobani, o oaie vorbitoare, transhumanța plus stelele, cerul, whatever. Cum se poate, ca filosofie de viață, să știi că ceilalți complotează împotriva ta (chiar dacă-ți spune o serioasă oaie vorbitoare chestia asta și nu-i nici măcar politician!), și tu să nu faci nimic? E împotriva firii și bunului simț: orice animal, deci şi omul, cât o fi el de prost, are un instinct de conservare. E, românul mioritic NU! Noi o dăm pe filosofie și ridicăm monument, scuzați!, prostului care s-a lăsat omorât! În acest sens continuă mai toată literatura română.

Eu pun simbolic Miorița la baza acestor realități urbane alienate. Suntem un popor care e de multe ori atât de bine intenționat dar finalizează, vai, atât de hilar și prostește uneori. Ei bine, o parte din aceste finalizări hilare sunt prezentate în această expoziție.

Ce vedem în LEND OF CIOIS ? Evident, niște ciois-uri

Vedem cum se instalează kitsch-ul în manifestarea creștnismului ortodox, ce mic preț punem pe istorie în acest sens și cum transformăm sacrul în profan prin tot felul de realizări de tipul: apă sfințită în butoaie de plastic, sfințirea mașinilor lângă wc-uri, cișmele în formă de cruce, aparate de aer condiționat pe fețele sfinților de pe fresce, burlane traversând capetele sfinților pictați pe biserici, termopane înlocuind ogive de sute de ani și extrem de valoroase, icoane cu ceas sau barometre, ș.a.m.d.

Vedem kitsch-ul plenar instalat în arhitectură și design interior prin realități de tot felul: replici kitsch de sarcofage egiptene decorând intrările la wc-uri în mall-uri, agresivitate cromatică, megalomanie, uitarea tradiției sau asocierea tradiționalului cu mitocănia, poezia tragică a vitrinelor de sufragerie pline de bibelouri și-n asocieri din cele mai bizare, ș.a.m.d.

Vedem situații din cele mai hilare în spațiul urban: conteinere de gunoi aşezate în parcuri în fața unor busturi de personalități, bănci între coșuri de gunoi, căutători în gunoaie vorbind la mobil, trenuri pe care e scris cu cretă că merg fără călători, împrejmuiri ce se vor moderne, din sticlă, dar sunt decorate cu autocolante imitând cărămizile!, anunțuri de vânzări din cele mai bizare, căruțe transportând mașini, și câte și mai câte!

Toate cele de mai sus și multe altele ce rămân de descoperit arată cât suntem de Mioritici cu M mare și cât suntem de capabili de foarte mulți CAI VERZI PE PEREȚI. Și-atâta timp cât aceste situații se perpetuează și nu sunt realități izolate, merită poate și o scurtă-lungă cercetare antropologică. Pentru că ce vedem aici, în fotografiile mele, cât și-n alte mii de situații surprinse de alții și de care e plin internetul, e un fenomen. Nu sunt producții intentionat hilare și, cele mai multe, beneficiază, se pare, de toată seriozitatea creatorilor lor. Sunt atât de mult prea de pomină încât poate că merită să facă și ele parte din brand-ul de țară. Pentru că, la modul serios, un brand de țară înseamnă nu ce ne visam și dorim să arătăm că suntem ca țară, ci ceea ce suntem cu adevarat. Iar noi, ca și alte popoare și tari, suntem și urâti și frumoși, și murdari și curați, și bogați și săraci, și proști și deștepți, și cinstiți și hoți, și triști și veseli, și glumeți și serioși, și cu natura virgină și cu natura poluată, și cu mâncare bună și cu mâncare proastă…toți în această atât de specială gradină carpatodanubianopontica…v-ați prins?

Frunză -rire plăcută a expoziţiei și gândire plăcută!

T. Mihăilescu

www.arhiteo.com

###

Comunicat Alianta Franceza Brasov