Seara am ieşit în oraş, alături de Claudiu, Liana şi Diana, cea din urmă fiind de fapt capul acestei escapade nocturne. Nu am stat la terasă deoarece era puţin răcoare, fiind în jurul orei 23, iar pe de altă parte, era multă gălăgie din partea suporterilor echipei Steaua, atât în timpul meciului cât mai ales după partidă, când s-a adjudecat victoria românilor împotriva turcilor – sună istoric formularea, dar n-are nicio legătură! Să revenim, fără vreun apropo, la oile noastre.

Aşadar, am stat şi am pus ţara la cale. Da, un proiect ca Şcoala de Vară este unul dinamic. Organizarea lui se face înainte dar şi în timpul desfăşurării cursurilor. Am discutat despre cum va fi ziua următoare, când un curs nu se va mai ţine din pricină că lectorul în cauză nu va mai ajunge din Bucureşti. Cumva participanţii se vor bucura, deoarece s-au plâns destul de mult că este un program prea încârcat şi nu prea au timp să facă tot ce le cerem. Pe de altă parte, ne-am bucurat să vedem că Claudiu a primit vreo două apeluri de la cursanţii lui care se interesau de una alta.

Am mai discutat apoi despre participanţi, mda, se poate spune că i-am bârfit, dar vorba aia, dacă nu noi, cine? Nu au lipsit nici glumele, nici planurile de viitor total paralele cu programul Şcolii de Vară şi nici chelnărul care în amabilitatea sa era să-mi ia papanaşul înainte de a-l termina. Hm, nu ştia săracul cât iubesc eu minunea aceea culinară! Însă povestind la o cană de vin roşu, n-ai cum să te enervezi. Din contră. Am râs mult. Am făcut şi poze. Dar neinteresante pentru a fi publicate, ha!

În jur de ora 1 am ajuns acasă. Azi nu mi-am văzut prietenul secret. Nu cred că mi-a simţit lipsa… n-are cum să-ţi fie dor de cineva pe care nu-l cunoşti, nu-i aşa? Oare eu am primit ceva?!