Cu fiecare început de an aştepţi sã fie mai bine. Oricât de bun ar fi fost anul ce a trecut, urmãtorul trebuie sã fie mai prosper, mai aducãtor de fericire şi de sãnãtate. Poate cã aceasta este firea umanã de a dori mai mult, indiferent de cât de multe are în prezent. Poate aşa s-au inventat cuvintele prosperitate şi perseverenţã.
Totuşi, existã anumite lucruri pe care nu reuşim sã le ducem la capãt. Sau pe care nu le îndeplinim aşa cum am fi vrut. Iar la final de an, le numim nereuşite ori regrete. Este uşor sã spui “n-a fost sã fie”, sã te consolezi şi sã mergi mai departe. Sã uiţi astfel, cât de mult ţi-ai dorit acele lucruri, câtã dorinţã era în a le îndeplini.
Noul an, acest 2008 ar putea fi însã şansa noastrã de a încerca sã avem ceea ce 2007 ne-a refuzat, din diverse motive. Sã retrãim aceea vãpaie de speranţã cã vom reuşi sã ne îndeplinim micile dorinţe, cã vom putea transforma regretele în vise.
Este o provocare. De a relua o veche dorinţã. Dintre regretele de anul trecut, am sã îmi reiau visul cã voi ajunge în Portugalia, Malta sau Grecia. Şi cã voi ajunge sã vizitez zona Moldovei şi a Maramureşului.
În plus, sã adãugãm alte promisiuni. Cãtre noi înşine. De exemplu, anul trecut mi-am promis cã mã voi întâlni cu un vechi prieten, cã voi face câte o faptã bunã pentru trei necunoscuţi şi cã nu voi bea bere tot anul. Am reuşit sã fac aceste lucruri. Iar satisfacţia este deplinã. Este o dovadã cã atunci când te legi de o promisiune ai mai mult curaj în a-ţi îndeplini scopul. Mai multã nebunie. Mai multã pasiune. Mai multã dorinţã. Pentru cã promisiunea e sacrã.
Anul acesta mi-am promis cã în 2008 nu voi mai bea tãrii, nu voi mai mânca de la fast-food şi nici cips-uri. Şi mai este una. Dar am sã o spun altã datã. Deocamdatã am sã o notez pe prima paginã în agendã, alãturi de celelalte. Sã nu le uit.
Dar înainte de a pune în arhivã anul ce a trecut, dupã ce am luat din el regretele înapoi, vreau sã menţionez cel mai frumos moment care a încununat de zâmbet şi culoare 2007, ziua mea de naştere. Am fost copleşitã de urãri, de cadouri, de flori, de surprizã, de prieteni, de oameni dragi, de câte şi mai câte…! Am fost fericitã atunci. Pentru cã era unul din acele momente în care ţi se demonstreazã cã viaţa ta conteazã, cã sunt oameni care te iubesc, care ţin la tine şi pentru care meritã sã mergi zâmbind înainte. Le mulţumesc încã o datã tuturor.
Mã opresc aici, dar deschid în altã parte un jurnal. Mi-am dat seama cã multe bucurii, mai ales cele mãrunte, le uit dacã nu le notez şi sunt momente când am mare nevoie de amintirea lor. Sunt acele clipe când nu ştii pe cine sã suni sã-ţi spunã, fãrã sã întrebi, cã totul va fi bine.
Aşadar, la mulţi ani 2008! Fii binevenit în viaţa noastrã! Şi orice ne-ai pregãtit sperãm cã ne vei lasã şi pe noi sã te împodobim cu dorinţele şi visele noastre! La mulţi ani, timp drag al vieţii noastre!