Secvenţe din “Misiune imposibilã’ deschid prima zi de festival. Tom Cruise, apare chiar pe scena. E adevãrat, mai micuţ, mai puţin muşchiulos dar cu acelaşi aer de siguranţã şi de vedetã. Cine sã mai credã acum cã George era defapt personajul?
Concurenţii de la muzicã încep sã defileze prin faţa juriului. Fiecare cu câte douã melodii, una de dor şi jale – în limbile englezã, francezã şi uneori românã- altele mai antrenante, deşi nimeni totuşi nu se gândea sã şi danseze.
Prezentatorii Terry Lee Burns şi Monica Laura au încercat pe cât au putut sã stoarcã zâmbete din partea audienţei. Cumva, le-a reuşit.
La final de concurs, Livia Schiopu, câştigãtoarea de anul trecut la secţiunea muzicã solist, a premiului întâi, a susţinut un recital. Moment în care marea majoritate a concurenţiilor au inceput sã-şi aminteascã cât de obosiţi erau, cât de externuaţi sau cât de mare nevoie era sã plece acasã tocmai atunci.
Nãstruşnicii de la radio enjoy, au invadat scena cu o veselie debordantã. Ne-au povestit de emisiunile lor, au dansat, au aruncat cu confetti. Apoi a cântat chiar prezentatorul, Terry Lee Burns. Vreo jumãtate de orã. Au mai plecat câţiva.
Alte chestii, jonglerii… deodatã trupa de teatru Joint se înfiinţeazã pe scenã. Stãteau toţi trei pe câte un scaun, modelul înalt de la bar. Au vorbit, au spus poezii, au cântat. Despre dragoste. Despre femei, mai ales. “O, ce dor, ce chin, ce jale/ e la poarta dumitale”. Din pãcate alţii au vorbit şi ei. In public. Deranjant, pentru cei care ascultau ce se spune pe scenã. Jignitor, pentru cei de pe scenã. Mai bine plecau.
I-am aplaudat pe rând, concurenţi, invitaţi, organizatori. Lume a fost. Sunetul a mers. Aşa cã i-am lãsat pe alţii sã tragã concluziile.
“Am fost prima oarã pe o scenã. Mi-a plãcut. Mai vreau. Imi pare bine cã mi-am fãcut deja un fan: Terry Lee Burns. Dacã vreau sã-l impresionez, ştiu ce sã cânt, dar nu vreau. Liana e tare; preşedintele festivalului seamãnã cu Dan Chişu ( versiunea brunetã). Claudia a cântat frumos. Canapelele au fost foarte confortabile, puteai sã şi dormi pe ele… ceea ce am şi fãcut. Braşovul e poluat- ori se reduce poluarea, ori sã se scoatã munţii din peisaj…ceva, cã nu se pupã” – Adrian Cârciova
“Este prima oarã când particip la Joy Art şi sper cã voi avea ocazia sã vin şi în anul urmãtor, deoarece atmosfera este una caldã şi diferitã de celelalte concursuri la care am participat. Deşi cânt de mulţi ani şi scena nu îmi este strãinã, am mereu emoţii şi inima îmi bate tare. De data aceasta chiar nu am avut şi la a doua piesã chiar am intrat prea tare în rol. Curgeau apele pe mine pentru cã m-am ambiţionat sã port o geacã care îmi poartã noroc. Unii concurenţi au fost mai reci, dar au existat şi unii cu simţul umorului. Am intrat ultima şi chiar nu mai aveam rãbdare. Oricum sper cã acest festival va împlini cel puţin suta de ani…!”- Claudia Ligia Şuteu
“Nu a fost prima oarã când am urcat pe scenã, deci emoţiile au fost cât se poate de reduse. Cea mai tare parte a fost atunci când am fost prezentat de cãtre doi membrii din formaţia Stuka. Pe scenã sentimentele au fost unice. A fost printe puţinele concursuri în care m-am distrat de minune. Mult succes în continuare cu organizarea şi cu toate cele! Joy Art te pup! “- Cãtãlin Dobre
“Acest festival este printre cele mai tari festivaluri la care am fost. Muzicã foarte bunã şi oameni super tari. Vã pup.”- din public, Rareş Cheţe, 17 ani.
“Incep cu toate felicitãrile mele…e o idee foarte reuşitã, mi-a stârnit curiozitatea din toate punctele de vedere. Faptul cã promoveazã muzica adevãratã e de apreciat. Succes! E admirabil cât de tânãrã şi de reuşitã e echipa!” –din public, Luminiţa Compot, 18 ani.
“A fost destul de distractiv. Deşi iniţial venisem pentru Motto, am asistat şi la festival. Acesta a fost drãguţ. Câţiva dintre ei mi-au plãcut foarte mult, iar acum aştept sã vãd cine a câştigat. Felicitãri şi toate cele bune1 Baftã! “- din public, Ramona Macarie, Andreea Ilie, Mihaela Şoim.
Dacã n-ai ajuns ieri, ai şansa azi sã ne critici! Pe curând, pierd autobuzul!