Nicoleta trăieşte dincolo de ocean, acolo unde prea mulţi credem că umblă câinii cu covrigi în coadă.

Cum ai ajuns în America?

Anca, eu nu sunt în State. Am fost în Statele Unite pentru un an ca au pair. Am plecat din România în 2000 cu ajutorul unei agenţii din Târgu Mures, pentru un an. După un an m-am întors acasă şi cinci luni mai târziu am plecat în Canada. Familia pentru care am lucrat în Michigan,USA, sunt canadieni. Ei mi-au spus că este în Canada un program oferit de guvern unde, dacă lucrezi 24 de luni timp de trei ani ca live-in caregiver ( îngijitor de bătrâni sau copii), poţi aplica pentru rezidenţă permanentă.

Am găsit o familie pe Intermet la www.greataupair.com, am negociat contractul şi cinci luni mai târziu zburam spre Canada. După trei ani, am obţinut rezidenţă permanentă.

Ce înseamnă visul american pentru tine, ca român?

Visul american: o căsuţă cu gărduleţ alb, o maşină, doi copii şi un căţel.

Visul meu: eu mi-am dorit o viaţă mai bună pentru mine şi pentru copii mei – chiar dacă atunci când am plecat, nu am avut copii- , fără grija zilei de mâine, fără sacrificii prea mari ( cam egoist visul meu). Cu voinţă şi puţin ( puţin mai mult) noroc am obţinut tot ce mi-am dorit. Am un soţ minunat , o fetiţă frumoasă şi sănătoasă, o căsuţă mică, a noastră. Nu suntem bogaţi, dar nu avem grija zilei de mâine. Nu suntem forţaţi să supravieţuim de pe o zi pe alta.

Prin ce se diferentiază stilul de viaţă de acolo, de cel din România?

Stilul de viaţă canadian e total diferit; câteodată cred că ei, canadienii sunt puţin ignoranţi. Nici nu ştiu cum să explic: viaţa e mult mai uşoară aici. E adevarat că aici lucrezi mult dar eşti răsplătit.

Cum ne văd ei?

Nu ştiu cum ne văd americanii, dar o să-ţi zic cum ne vede soţul meu care e canadian şi lucrează cu mulţi români. El zice că suntem foarte eficienţi, harnici şi, în cazul meu, foarte încăpăţânată.

Ce părere ai tu despre România, de acolo?

Nici nu ştiu ce să zic. Cred că România e o ţară frumoasă de vizitat dar nu un loc bun de trăit. Cred că politicienii devin mai bogaţi şi săracii mai săraci. Dar ce să ştiu eu?! Nu m-am întors în România de patru ani.

Poate că la ea, timpul se măsoară după alte ceasuri, poate că norocul are alte valenţe şi viaţa, altă conotaţie la bursa de valori. Dar, în cele din urmă, oameni trăiesc şi acolo. Iar nu degeaba s-o fi zis, omul sfinţeste locul!

Dragă Nicoleta, îţi mulţumesc de felicitările ce le primesc de sărbători, în plic, în vechea căsuţă poştală, de mesajele tale ce poartă doar zâmbet şi vise împlinite.

Intr-o zi, am să mă fac şi eu mare. Şi când voi fi mare, vreau să fiu mămică.