Cine este Radu Mihai Crişan?

Radu Mihai Crişan? Poate-i un vis ce cautã a se reîntoarce-n Dumnezeu. Atât. Identitatea lui lumeascã nu importã.

Despre cãrţile scrise, ce reprezintã ele? în cât timp au fost scrise? de unde ai cules datele pentru ele? pentru cine au fost scrise în mod special?

Celor ce-am scris le-aş zice altfel. Nu cãrţi. Ci strãduinţe investigative. Mici. şi modeste. Dar sincere. şi trudite. Cu dragoste de semeni. şi de Adevãr.

Nu-ţi dau un estimat de timp. Cum cã le-am scris în atât. Ori în atât. N-am cum. Nu mãsor timpul. Fiindcã e static. Din veşnicie.

Date, deschis îţi spun, n-am cules. Deşi am peregrinat prin biblioteci. Dumnezeu le-a adunat pentru mine. Eu doar le-am aşternut pe foaie. Cu-ngãduinţa Lui. Din vrerea Lui. Şi întru slava Lui. Tocmai de-aceea, nu-s destinate cuiva în mod predilect. Sunt oameni care-şi apleacã sufletul asupra lor? Care rezoneazã cu ele? Ei bine, acelor inimi li-s dedicate. Indiferent de vremuri. De locuri…

Eminescu este un subiect sensibil. Elevii sunt plictisiţi de el, alţii nu îl considerã un poetul românilor. Cum apare Eminescu la tine?

Plânsul lui Dumnezeu pentru mântuirea ãstui mãcenic Neam Românesc. Aşa-mi sãlãşluieşte-n suflet Domnul Eminescu. Profeticul, profundul, onestul şi de nici o realitate dezminţitul gânditor politic, sociolog şi economist Mihail Eminescu. Cãruia, perfizii şi crunţii duşmani ai Neamului Românesc au început, mai nou, sã-i batjocoreascã pânã şi geniul poetic.

Se poate face o comparaţie între ideologia naţionalã interbelicã şi cea actualã?

Personal nu vãd deloc douã ideologii. Ci una singurã. Una şi-aceeaşi religie politicã a interesului, etern şi legitim, naţional Românesc. Trãitã fiinţial de-ntreaga pleiadã a martirilor Voievozi de sânge Românesc. Mãrturisitã jertfelnic de etnicii Români din orice vreme. Cristalizatã organic, ca doctrinã, de cãtre Mihail Eminescu. Pusã-n haricã operã acţionalã de cãtre Ion Antonescu şi Corneliu Zelea Codreanu. Împãrtãşitã pânã la sacrificiul suprem de Nicolae Iorga (pe care, oricine-i citeşte discursurile parlamentare se dumireşte, nu legionarii l-au ucis ). De toate sufletele sfinte martirizate-n temniţa politicã iudeocomunistã. De inima fiecãrui Român autentic. Trãitor în carne ori numai în duh. Astâzi ca şi oricând pânã-n veacul vecilor.

A nu fi confundatã cu mocirla politicianistã care-i uzurpã deliberat numele. Care nu-i româneascã (în singurul sens autentic al cuvântului – cel etnic ) nici cât negru sub unghie. Care-i antiRomâneascã şi antiDumnezeiascã pânã în mãduvã. Dar ai cãrei profitori, vorba lui Eminescu, au pus totuşi mâna pe statul numit România. Numit România . Cãci doar firma şi lacrimile mai sunt aici ale noastre.

Şi-acum comparaţia. Despre acea unicã, una şi-aceeaşi religie politicã a interesului, etern şi legitim, naţional Românesc. Între ea din anii interbelici şi ea de astãzi. Intensitatea ei, în inimile pe care le-nrâureşte, purtându-le spre Hristos, spre Viaţa Veşnicã, este aceeaşi. Mistuitoare. Transfiguratoare. Sfântã.

Ce crezi cã lipseşte în cultura românã prezentã?

Românitatea. şi Dumnezeu. Acestea douã cred eu cã lipsesc mai cu seamã. Dar, atenţie! Nespusã atenţie! Nu în cultura Românã . Unde-au fost, sunt şi vor rãmâne sacre icoane. De-a pururi. Ci în cultura din România .

Sau, şi mai exact spus, în cultura oficialã din România. De astãzi ca şi, în esenţã, din orice timp în care Ţara şi Neamul gem sub împilare strãinã. Culturã cãreia i se aplicã integral distincţia pe care-am fãcut-o niţeluş mai devreme în legãturã cu ideologia. Pe scurt, identitate completã, de fond , între ea (cultura oficialã din România ) şi mocirla politicianistã (tot din România ; nicidecum Româneascã ).

Ce mesaj vrei sã transmiţi prin cãrţile tale?

Vrerea nu mi-i sã transmit neapãrat vreun mesaj. Cel puţin nu unul în accepţiunea curentã, lumeascã. Chemarea tainicã, şi totdeodatã luminoasã, pe care o simt lucrând prin mine îmi cere altceva. Sã mã strãduiesc a mãrturisi Adevãrul. Da! Adevãrul. Cu «A» mare. Singurul absolut. Dumnezeu .

Un sfat pentru cei care le citesc, se poate?

Un sfat dacã se poate?…Da, se poate. Dar nu se cuvine . S-au prea lehãmesit oamenii de sfaturi. şi cu drept cuvânt. Nu de sfaturi duc ei sãrmãneii lipsã. Nu de crime psihice şi sufleteşti fãcute sub masca dragostei simulate şi-a mimãrii bunelor intenţii. Ci de-un cuvânt rostit dintru adânc de inimã curatã. Iar nu dintr-o hazna de creier satanizat.

Acest cuvânt mi-i vrerea ca sã-l dau în dar şi nu doar unor categorii. Unor aşa-zise «segmente». Ci fiecãrui semen. Tuturora. Iubiţi-vã unii pre alţii! Iubiţi-vã creştin!

La urmãtoarea adresã se pot gãsi lucrãrile, împãrţite pe tematicã, http://www.esnips.com/web/RaduMihaiCrisan  respectiv:

 – despre gândirea economicã, politicã şi socialã a lui Mihai Eminescu :Sper Eminescu. Rãspuns românesc la ameninţãrile prezentului şi la provocãrile viitorului; Testamentul politic al lui M. Eminescu şi Cât de “retrograd” este M. Eminescu?

– despre ideologia nationalã romaneascã interbelicã : Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui N. Iorga; Induşmãniţii au acelaşi crez. Testamentele politiice ale lui I. Antonescu şi C. Z. Codreanu; Secretul sabiei de foc. Sau cum e cu putinţã fenomenul legionar.

– despre autoapãrarea psihicã- Cum sã devii imun la manipulare.

Nu sunt eu criticul care sã dea dreptate sau nu ideilor cuprinse în ceea ce a gândit şi a crezut de cuviinţã sã spunã lumii Radu Mihai Crişan, de aceea te-am lãsat pe tine, drag cititorule, sã împarţi binele şi rãul, raţiunea şi credinţa, în lume, mai ales, în lumea ta.