La deschiderea unui an universitar, i-am întrebat pe domnii profesori ce aşteaptã ei de la noi, dupã ce studenţii le-au expus doleanţele lor. Un singur rãspuns m-a pus pe gânduri. Ni s-a spus sã nu uitãm niciodatã de ce am ajuns la aceastã facultate, ce anume vrem sã facem în viaţã. Rãspunsul a fost completat de domnul decan ce a subliniat faptul cã în viaţã oamenii de succes sunt cei care au proiect. Cei care ştiu cum sã-şi formeze o echipã şi cum sã o mobilizeze şi sã o motiveze sã-i ajute sã îşi îndeplineascã proiectul.
Ianuarie e perioada când trebuie sã ne hotãrâm ce anume vrem de la 2007. Sã ne facem o listã cu lucruri pe care le dorim în mod deosebit sã se întâmple în acest an. Desigur cã lista rãmâne deschisã pentru fel de fel de surprize, pentru acele situaţii neprevãzute. Dar trebuie sã avem câteva prioritãţi dupã care sã ne ghidãm în activitãţile zilnice.
Chiar azi discutam cu un prieten cã deşi ne-am propus de vreo doi ani sã ne întâlnim şi în realitate, nu am reuşit. Fie am tot amânat, fie nu s-a putut. Am zis acum sã ne promitem ca anul acesta sã ne întâlnim, pentru cã promisiunea te obligã, te face cumva responsabil, te face sã dai tot ce poţi pentru a o îndeplini, sau chiar sã rişti, sã renunţi la alte lucruri pentru ea. Aşa cum erau rãzboinicii în trecut. Aveau un scop, aveau o credinţã şi nimic nu le putea sta în cale.
Poate cã în 2006 ne-am nãscocit uşor scuze sã nu facem ceva, iar acum ne dãm seama cã scuzele au devenit regrete. De aceea vã provoc acum, sã vã promiteţi cel puţin trei lucruri. Sã le notaţi ca nu cumva sã spuneţi cã le-aţi uitat. Iar 2007 va fi atunci un an de la sine provocator!
Vã doresc tuturor înţelepciunea de a alege ce anume sã vã promiteţi, puterea de a vã îndeplini promisiunile fãcute şi sã nu uitaţi nicio clipã cât de liberi sunteţi sã hotãrâţi visele cui le veţi adeveri!
“In momente de îndoialã, îndrãzneala valoreazã foarte mult.” ( In rebus dubiis, plurimi est audacia- Syrus)