Ultima zi de festival a adus pe scenã trupe de teatru şi actori din Braşov şi Piatra Neamţ. Perfomanţa lor a fost aplaudatã cu putere şi cu strigãte de cãtre o salã plinã cu prietenii şi colegii lor. Dupã ei au urmat George Constantinescu, de la trupa Pam-Pam şi Oana Todoroc –prezentatoarea acestei secţiuni- cu trupa Haz Art- câştigãtorii de anul trecut – care au strânit râsete şi au dat timp juriului sã delibereze câştigãtorii.
Lãcrãmioara Popescu a intrat cu cântec deschizând marea galã a premiilor. Gala a fost întretãiatã cu prezentarea FJT, ce premia locul I şi Euro<26, ce a premiat cu card-uri locul II. Invitaţi anume au fost chemaţi sã decerneze trofeele, Claudiu Oţeleanu înmânând marele premiu Joy Art Festival, în valoare de 500 de euro, Dalmei Kovacs, cea care a participat la secţiunea muzicã- solist.
Dupã premiere, a fost prezentat slide-ul pe care concurenţii de la fotografie au reuşit sã-l realizeze, demonstrând cã se poate sã existe un grup, când provocarea şi dãruirea existã, tema slide-ului fiind sloganul Comisiei Europene, “toţi diferiţi, toţi egali”.
Un ultim slide show a fost pentru organizatori. FJT a mulţumit voluntarilor ce au pus umãr lângã umãr pentru ca festivalul sã aibã şi în acest an culoare şi amploare.
Ceva a lipsit din acest trei zile de festival. Liniştea. Cei implicaţi, de la organizatori la concurenţi, de la invitaţi la juriu, de la spectactori la mass-media au fost într-o continuã agitaţie. Dacã ai fi sosit acolo, fãrã a ştii despre ce e vorba, nu îţi dãdeai seama de nu întrebai. Peste tot era lume, chiar daca pe scenã se cânta, se juca sau se proiectau filme/fotografii, afarã lumea stãtea la o ţigarã, o vorbã, se încurajau, cereau explicaţii. Parcã totul era o repetiţie. Şi poate aşa a şi fost pânã la urmã ediţia 2006, o repetiţie pentru ce va fi la anul. Organizatorii vor mai primi critici/ sfaturi încã o vreme. Concurenţii se vor mândri mai încolo cu participarea, cu premiile.
Al treilea Joy Art Festival se simte de mâine amintire. Iar cei care au trecut prin el, care l-au înfrumuseţat sau certat, vor mai sta puţin privindu-l cu obiectivitate. Avem ce sã învãţãm de la el. Pentru cã este o experienţã ce a adus în suflete stãri dintre cele mai contradictorii care lasã urme pentru mai târziu. Pentru clipa când vom spune, “se putea mai bine”. Pentru hotãrârea ce ne va provoca în 2007 sã concretizãm un alt Joy Art Festival.
Lasarãm linişte în sala de la Aro Palace, gãsind, la miez de noapte linişte în centrul Braşovului. Ne-am dus gãlãgioşi la o bere, la un sandviş. Apoi, ne-am lãsat şi noi mângãiaţi, pe la ora 2 a.m, de cerul senin şi înstelat, care sã ne aşterne vise dulci în inimile obosite.
“So long and thanks for all the fish!” ( Douglas Adams)