Povestea de dragostea va ieşi, indiferent de legi, de anotimpuri sau de prejudecãţi, va ieşi cu valuri, la suprafaţã, risipindu-se ca spuma de mare pe nisipul fierbinte, neumblat de turişti. Chiar dacã amanţii de-a lungul timpului au fost puşi la stâlp, ridicându-se asupra lor pietre de moarã, fiecare a cules în genele nopţii un fior ascuns de privirea lunii sau a rãsfoit într-o bibliotecã rândurile unei aventuri amoroase.

De ce ne împotrivim sãrutului? Câtã pedeapsã e nevoie sã cadã peste mâinile prinse-ntr-o relaţie tãinuitã?

Multe zile adunãm în sufletul nostru, multe zile negre, multe pentru alţii, multe pentru o speranţã. Şi iubirii, ce-i mai lãsãm? E chiar atât de grav sã-i cedãm prioritate?

Mã uit la voi cum aşteptaţi cu nerãbdare sã îmi citaţi din moralã, din religii, din constituţii… Vorbiţi!

Eu am învãţat de la viaţã sã las ploile sã curgã, sã las vocile sã urle, sã las soarele sã râdã, sã-mi las inima sã piarã din dragoste …!

Şi dacã pãcatul mã va roade precum nişte sandale strâmbe, oare îmi va fi moartea mai amarã? Afla-voi când va fi vremea. Acum, rãmân cu dragostea.

Iar voi, rãmâneţi cu bine, cu tot binele din lume!

Ţi –a spus cineva azi, te iubesc?