Din Bucureşti, Bogdan Popescu, trainer la Cube Training a binevoit sã ne rãspundã la câtva întrebãri.
Ce înseamnã trainer în România? Şi ce facultate faci sã ajungi trainer? Tu ce facultate ai fãcut?
In nomencaltorul de meserii, din câte ştiu eu, existã titulatura de trainer sau i se mai spune şi formator. Facultate de traineri? Interesant. Nu cred cã existã aşa ceva şi nici nu ar trebui sã existe. Nu cred cã o şcoalã te poate forma ca trainer. Eu am terminat Electronicã şi Telecomunicaţii.
Cum ai ajuns trainer?
Am fost membru AIESEC. Aici am descoperit ce înseamnã training şi aici a început sã-mi placa ideea. Umblã o vorbã: dupã ce petreci suficient mult timp în organizaţie şi acmulezi expeienţã trebuie sã dai înapoi ceea ce ai învãţat. Cam aşa am ajuns sã fiu trainer. La început ca o joacã. Apoi am fãcut din asta o meserie. Am început sã colaborez cu diverse companii de training ca şi colaborator pe team building.
Ce predai acum?
Nu cred cã e corect spus predat mai degrabã facilitez învãţarea adulţilor, nu-i ca la şcoalã. Despre construcţia şi managementul echipelor, vânzãri, Customer Care şi Tehnici de prezentare.
Cum se desfãşoarã cursurile la tine?
Nu-i ca la şcoalã: un nene sau tanti stã în faţã şi toatã lumea ascultã ce li se spune şi nu mişcã nimeni în bancã. Eu prefer sã transmit cât mai puţinã teorie brutã – prezentare. Prefer sã fac exerciţii, simulãri sau studii de caz pe care sã identifcãm împreunã aspectele teoretice şi ce anume ar trebui sã modificãm în comportament şi atitudine pentru a obţine performanţe mai bune, fie pe plan personal, fie pe plan profesional. Astfel poţi sã şi menţii atenţia participanţilor pe întreg cursul, de o zi sau de 5 zile.
Ce vârstã au participanţii?
De la 19 la 6… Nu existã o limitã de vârstã.
Spune-ne o întâmplare…ceva neobişnuit ce s-a întâmplat la un curs?
Nu ştiu ce sã zic, îmi place ca tot ceea ce fac la curs sã fie neobişnuit pentru participanţi. Pentru mine e ca şi cum aş fi vãzut filmul cel puţin o datã. E greu sã fiu surprins de ceva neobişnuit.
Îmi aduc aminte de o întâmplare de la un Team Building tematic. Am îmbrãcat toate exerciţiile şi jocurile într-o poveste cu zei mayasi şi tot felul, pentru fiecare exerciţiu am fãcut o poveste care avea legãtura cu subiectul principal. La un moment dat se apropie un participant şi îmi spune direct: "Stii, eu nu pot sã particip, deşi mi-ar plãcea foarte mult". Nu înţelegeam cum vine asta- îmi palce dar nu pot sã particip. Şi a început sã-mi explice ca el este de religie adventist ( dacã îmi aduc bine aminte) şi cã nu poate sã facã nici o activitate dacã are legãtura cu o altã divinitate.
Nu m-am mai confruntat niciodatã cu problema asta în şase ani de zile. Acum nu ştiam ce sã fac. Era un team building, era bine sã participe toatã lumea, trebuia sã gãsesc o soluţie astfel încât sã poatã participa. În consecinţã am renunţat la toate instrucţiunile scrise şi a trebuit sã croşetez o poveste pentru fiecare exerciţiu astfel încât sã nu se simtã jignit în vreun fel şi sã poatã participa ca şi ceilalţi şi a funcţionat. Dar pe moment nu am ştiut ce sã fac. A fost funny pânã la urmã. Am scos din poveşti tot ce avea conotaţii religioase. Am folosit personaje de basm de care-mi mai aduceam aminte din copilãrie.
Cum e o carierã de trainer?
Greu de zis. Pentru mine e ceva de care sunt foarte atras şi nu aş putea spune cã muncesc ca şi trainer, ci pur şi simplu asta fac. Dar existã şi oameni care îşi construiesc cariera de trainer
Un trainer din State cu care am stat de vorbã la un moment dat, spunea cã a fi trainer nu înseamnã sã ai reflectoarele aţintite pe tine ci pe participanţii tãi. Ei sunt scopul pentru care tu te aflii acolo.
Trebuie sã te gândeşti şi la cariera, nu zic nu, dar din câte am vãzut eu pânã acum trainerii care se gândesc prea serios la cariera cam uitã de participanţi. Se concentreazã prea mult pe sine. Eu sunt cel mai fericit când participanţii pe care i-am avut la curs vin la final şi zic cã au învãţat ceva nou, sau cã nu ştiau cã sunt în stare sã facã X lucru, sau dupã ceva timp te întãlneşti cu ei din greşeala şi îţi spun cã le-a fost de ajutor ceea ce au învãţat la tine la curs.
Ideea de a lucra cu oamenii şi a-i duce unde nici nu visau cã pot ajunge mã motiveazã sã fac training şi sã o fac din plãcere. In momentul în care nu voi mai simţi asta, am sã fac altceva.
Ce sfaturi dai celor care vor sã devinã traineri?
Trebuie sã le placã foarte mult şi sã aibã multã rãbdare, pentru cã nu se poate învãţa chestia asta în nicio şcoalã sau citind cãrţi. Sã meargã la cât mai multe cursuri ca şi asistenţi.
Ce calitãţi trebuie aşadar sã aibã un trainer?
Sã-i placã sã lucreze cu oamenii, sã aibã rãbdare, sã ştie sã asculte şi sã înţeleagã, sã fie bun observator şi sã ştie cum sã interpreteze ceea ce oamenii spun şi fac. Sã ştie sã-şi vândã ideiile. Sã fie la curent cu ce se întâmplã în business. Sã întreţinã relaţiile cu toatã lumea, nu numai clienţii. Sã aibã un simţ al umorului cât mai dezvoltat şi diversificat
Unde te pot contacta cei care doresc ?
bogdan.popescu@cubetraining.ro – www.cubetraining.ro .
La 27 de ani, Bogdan îşi pãstreazã încã aerul de adolescent curajos, cãruia lumea i se deschide larg şi spre care pãşeşte fãrã prea multe griji. În fond, de ce ar fi rãu sã crezi cã viaţa îţi oferã toate şansele?
Îndrãzneşte sã-ţi cucereşti viitorul!