Toţi colegii săi, fie ei de la televiziune, radio sau fejetişti îl plâng. Firea sa aparte va lipsi tuturor. Cei care îl cunosc ştiu exact ce vreau să zic şi mai mult de atât, simt în sufletul lor că de acum înainte nu va mai fi la fel.

Vali e… îmi este greu să vorbesc despre el la trecut, era un om cu totul deosebit. Un om în ale cărui graţii nu intra oricine şi oricum, dar cei care reuşeau într-adevăr aveau ceva special. L-am stimat pentru cultura sa generală extraordinar de vastă, „o enciclopedie pe două picioare” cum obişnuia Codruţa să-i spună; l-am apreciat pentru vasta sa experienţă în domeniul IT, şi l-am admirat pentru faptul că a reuşit să se acomodeze în domenii ce nu aveau foarte mult în comun cu informatica, specializarea lui numărul unu, însă domenii în care a tins spre perfecţiune. Pot spune despre el că este un adevărat exemplu de versatilitate umană, pot spune chiar un exemplu de Om.

Întotdeauna îl vom privi cu respect pentru că a avut grijă si i-a ajutat pe cei care doreau să încerce meseriile pe care el le practica. O fire didactă, dar căruia nu-i plăcea să se repete, Vali nu refuza să ofere un sfat, o părere, o idee oricui îl întreba ceva ce ţinea de unul din multele sale domenii. Pentru că şi eu l-am cunoscut bine, nu pot să păstrez obiectivitatea, şi mărturisesc că şi eu sunt unul dintre – „elevii” nu e termenul potrivit – discipolii săi.

Interesant şi în acelaşi timp de admirat la Vali erau regulile şi principiile sale, precum şi modul spartan in care le aplica. Printre aceste reguli merită să amintesc interzicerea small talk-ului la el în birou precum şi „vizitele” fără un scop bine definit atunci când avea treabă. Şi aşa cum poate confirma oricine l-a cunoscut, extrem de rare erau momentele când Vali nu avea treabă. Cu toate că părea strict şi sever, era un om cu simţul umorului, având aproape mereu un răspuns pentru glumele ce îi erau adresate.

Fie că ni-l amintim ca Vali, sau Wally, sau man – cu pronunţie germană, nu englezească – mereu ne vor veni în minte maximele sale şi poveţele pe care le împărţea ori de câte ori cineva apela la el.

Wally, pentru că aşa îi plăcea cel mai mult să i se spună, ne-ai lăsat o mulţime de amintiri plăcute, dar şi un profund regret că nu vom avea parte şi de alte întâmplări alături de tine. Ştim că de acolo de unde eşti acum, ne priveşti şi te amuzi de noi, de cât de mult plângem după tine. Pentru că ştim cu toţii că, în loc să-ţi plângem moartea, tu vrei să ne veselim de viaţa ta. Rămâi cu bine, mereu în inimile noastre.

Odihneşte-te în pace!