Cand eram tacan, acum o privire in urma, pe vremea asta eram clar extenuat dar fascinat de mirajul zapezii care presata in pumn materializa un bulgare, care, la randul lui, tavalit si ametit pe jos isi atragea neamurile si prietenii; si cu totii se tineau de mana formand un mare ghemotoc de fulgi. Cu putin talent si ajutat de imaginile din filmele si emisiuniile documenatare difuzate la inceputul anilor 90, ma luptam cu ghemotoacele de fulgi si faceam cazemate si camarutze; unde ma ascundeam si ma jucam impreuna cu \’cei prieteni ce-i aveam.

Timpul chiar si asa grabit si deja trecut a reusit sa marcheze o parte din dorintele din adancul sufletului meu. sa marcheze cu amintirile copilariei.

Ei bine, anii trecura, multisori si prea ocupati incat sa mai reflectez la placeri din copilarie; dar paienjenisul de stiri de senzatie mi-au reinviat zvacnetul energic si entuziast.

Tu la ce te-ai gandit cand ai auzit ca avem la noi in tara un hotel in intregime din gheata ?

"I-auzi nebunii ce au facut!" sau "Asta este un lucru bun, se pare ca avem un popor cu idei" sau "Ei si ce? Pe mine cu ce ma ajuta ?" , ar fi putut fi una din reactiille tale. Da. Desigur. Totul firesc.

Dar cand stirea a curs din glasul crainicei de televiziune si foarte mandra spunea ca "Tara noastra, are singurul Hotel de Gheata din Europa de Est" …. ai stat, ai cugetat si te-ai umplut brusc de un patriotism pueril si de o mandrie care nu se declanseaza decat atunci cand simti ca tu ai ceva senzational ce nu mai are si altcineva. Foarte bine! Nu ai fost singurul cu aceste ganduri, recunosc ca am trecut prin aceleasi stari.

Am la cativa pasi de mine ceva atat de senzational, unic chiar (relativ spus), mediatizat.

Am ceva atat de interesant incat unii si altii ar bate sute si mii de kilometri doar ca sa se bucure si ei de inca o minune umana adusa pe pamant prin ingaduire si sprijin ceresc.

Cum sa nu imi dau tot interesul; sa mobilizez toate energiile ; astfel incat sa ajung pana acolo, ca imi maresc spatiul cunoasterii si experientei.

Merita!

Merita !

Am zis si atunci si o zic si acum, dupa intoarcerea din inima muntelui. … Acolo unde sade ascunsa de privirile oamenilor plafonati la o viata normala, creatia naturi – asezata si organizata de om, modelata si ornamentata de ganduri si dorinta de a face un pas in viitorul trecutului….

Poate imaginile ar spune totul… sau poate ca nu

E mult prea crescut pulsul realului ca sa te multumesti cu fotografii

Iar daca zilele tale au o cale prea monotona prin aglomerarea de activitati si ganduri obosite si stresate, ia-ti o pauza ! Una mica! O pauza de cateva ore.

Suiete in masina, ia cu tine cativa prieteni, un aparat de fotografiat sau de filmat si urmeaza de pe harta drumul spre baza muntelui Fagaras, pana la Cabana Cascada. Pt ca mai mult nu poti merge, Transfagarasanul fiind inchis din cauza pericolului de avalansa.

Nu trebuie sa iti fie frica. Nu are de ce sa iti fie frica. Pe tine nu te prinde avalansa. Pt ca nu are unde. Nu ai tu treaba cu partile in care este pericolul.

Drumul pana acolo este placut iar ajuns acolo la baza Fagarasului incantare si incitarea va creste odata cu altitudinea. Asa am patit eu si colegii mei porniti sa descoperim o lume virgina in creierul nostru, iar tu … nu cred ca faci exceptie de la regula.

Pe jos nu se poate urca , si cred ca nici nu ne doream nici unul din noi asa ceva, pt ca era cam frig si cam vant, de aceea am atacat (cu salt pe piciorul drept, ca sa avem noroc ) telecabina rosie ca o buburuza. In schimbul unei bacnote de 10 lei am primit si un gram de adrenalina in sange, pt ca picioarele ne-au fost dezlipite de pamant de catre cabina si ridicate in aer deasupra stancilor , a padurilor , a serpentinelor periculoase si a zapezii inca pastrate pe munte.

15 minute de incantare si de emotie. O emotie care am fi vrut sa o pastram si dupa revenirea la nivelul pamantului, care de aceasta data isi crescuse nivelul la 2030 m , cu 800 m diferenta de nivel fata de unde pornisem.

Am iesit din buburuza de care iti spuneam, si … si … si …

Te astepti sa iti spun ca am fost impresionati, dar nu am fost … deoarece statia de primire nu era prea calda la privire. Peisajul insa ce ne inconjura ne-a inecat in frumusete. O frumusete rece, un vant atat de puternic ca te clintea din loc, fulgi napustiti fara ordine si fara motiv sa te imbratiseze umezi si intepatori.

Primi pasi s-au lasat cu exclamatii de uimire si incantare, Urmatorii s-au lasat insa cu amorteala din cauza temperaturii si a vantului si cu tarie si fortare chiar de a putea reusi sa continuam drumul pana la Cabana Balea Lac acolo unde urma sa ne lasam bagajele, sa luam o portie de aer mai putin rarefiat si sa ne pregatim pt a explora hotelul din gheata.

300 de metri , atata este distanta de la cabina pana la Cabana Balea, putin, dar un putin aproape imposibil de realizat in conditiile meteo in care intrasem. Nu vedeam la 3 pasi in fata si nici aer nu puteam sa tragem in piep suficient , pt ca viscolul si altitudinea lasa goluri de aer sau portiuni cu aer f rarefiat .

Dupa 15 minute de lupta cu ospitalitatea ce ne inconjura am ajuns la cabana. Am incercat sa filmam ceva, dar in 3 minute ne-au murit ambele camere ce le aveam la noi din cauza frigului si umiditatii.

Cabana calda si plina de turisti amortiti si dezmortiti ne-a primit si pe noi . Ne-am acomodat , am respirat, am stat la masa – la o slanina , o ceapa, conserve si “senvishuri” aduse de acasa, ne-am planificat strategia de atac – am suflat in camere ca sa reinvie si ne-am pus pe treaba.

Scopul excursiei nu a fost doar de a atinge noi cu privirile hotelul de gheata ci si de a asista la o lectie de supravietuire, o lectie de cultura generala si de sacrificiu uman – predata de salvamontisti prezenti in acea zona la Scoala Nationala De Iarna Salvamont.

I-am intrebat cum este, ce se intampla, cum se descurca, ce au invatat, ce ne sfatuiesc, ce presupune acest “job” de salvamontist si care sunt abilitatiile in urma scolii.

Am invatat multe despre primul ajutor, despre daruirea pentru binele celui de langa tine, am invatat ca trebuie gandit f bine tot ceea ce facem pt ca actiuniile noastre sa fie intr-adevar un succes. Ei si-au definitivat cunostintele pe care le stiau deja si au pus in practica tehnicile de salvare si de mobilizare colectiva in caz de accident. Au invatat cum sa urce si sa coboare de pe munte, cum sa transporte un ranit, cum sa se catare, sa faca noduri, sa bandajeze, sa se distreze civilizat pe munte si sa isi faca o echipa eficace. Eu si colegii mei, I-am urmarit, I-am filmat, am vorbit cu ei si I-am ascultat si cel mai important am retinut anumite aspecte importante despre activitatiile turistice in zonele montane.

E destul de mult sa iti povestesc ce si cum exact, si in plus decat sa iti spun ceva ce am inteles eu eronat, in cazul in care vrei sa mergi undeva intr-o excursie apeleaza nr de telefon O-Salvamont ( 0725826668) si afli tot ce te-ar putea interesa ( de la traseele turistice si dificultatiile ce ar putea aparea, starea drumuriloe si a vremii, pericolele din zona, echipamentul necesar, etc).

Acumuland atatea informatii – muntele pe care il cucerisem , chiar si cu telecabina , devenise o bucurie si mai mare si o satisfactie benefica.

Hotelul de gheata ne astepta si nu ii puteam refuza invitatia.

Am pornit inspre el, cu un mare grad de curiozitate dar si cu energie suficienta sa ne putem lupta cu vantul , ceata si frigul de afara.

Un OZN inghetat, infipt in pamant, cu ferestre triunghiulare, amortite de ger si pal luminate de soare.

Nici o miscare. Numai ganduri si curiozitate.

Am deschis usa si brusc ne-a lovit spiritul civilizatiei. Muzica, turisti, agitatie, voci entuziasmate, admiratie.

Am facut primii pasi si am inceput sa prelucram informatiile primite. Sa cercetam, sa ne informam si sa cugetam la efortul, indrazneala, si ideea de la care s-a pornit acesta constructie.

Inspirat de proiecte realizate in tarile scandinave, proiectul numit “Ice Hotel Balea Lac” este este primul si singurul hotel de gheata din Europa de Est.

O echipa formata din sase studenti plini de entuziasm, condusi de salvamontistul argesean Aurelian Nica, s-au apucat la inceputul lunii decembrie sa construiasca hotelul facut complet din blocuri de gheata. S-au documentat temeinic, si-au procurat uneltele necesare taierii bucatilor de gheata si s-au apucat de treaba. Erau hotarati sa il termine pana de Revelion ca sa poata sarbatori trecerea in noul an in “paradisul de gheata”. Vremea nefavorabila le-a stat insa impotriva, iar hotelul a fost finalizat doar la finele lui ianuarie.
Datele tehnice studiate cu atentie suna cam asa: suprafata utila este de 300 mp si are in componenta sa un bar de zi de 180 mp si opt camere de dormit cu cate doua paturi fiecare si holurile aferente.
Lucrarea este proiectata in forma circulara, de iglu, specifica edificiilor de gheata. Camerele sunt duble, dotate cu mobilier facut tot din gheata. Patul, scaunele, dulapul, toate construite din gheata. Iluminatul interior functioneaza cu ajutorul unor lampi fluorescente care nu emana caldura. “16 persoane pot dormi lejer aici”, mi-a spus Arnold Klingeis, patronul “hotelului de gheata”.

Hotelul ofera cele mai bune conditii. In barul de zi serveste bauturi in pahare de gheata, iar paturile si scaunele sunt placate cu lemn peste care este asezata o saltea moala si confortabila si lenjerie specifica imprejurarilor: piei si blanuri de animale. Pretul unei camere in hotel pentru o noapte este de 69 de lei.

Pentru ridicarea lui s-a folosit gheatã din Lacul Bâlea, tãiatã dupã niste tehnici speciale. Întreaga structurã de rezistentã este formatã din gheatã. Pilonii ce sustin constructia sunt împlântati în pãmânt mai mult de 6 metri. Planul constructiei a fost realizat dupã cele mai riguroase tehnici arhitectonice. Constructia este circularã, cu un diametru de 20 de metri. Întreaga investitie se ridicã la aproximativ 6.000 de euro.

Aici iti poti teste gradul de sanatate mintala. Daca alegi sa stai peste noapte nu numai ca vei trai o experienta unica dar vei si invata cum ai putea sa te adaptezi la o situatie de supravietuire similara conditilor termice de aici.

Afara erau –20 de grade dar inauntru cele 2 sau 3 grade celsius cu plus te faceau sa te simti ca pe malul marii, noaptea , batut de vant si nisip.

Daca temperatura din zona nu va cunoaste o crestere substantiala in comparatie cu cea obisnuita din anii trecuti, hotelul de gheata de la Balea Lac va putea rezista pana in luna aprilie, poate chiar mai. Insa vizitarea si serviciul de cazare vor putea fi desfasurate doar atata timp cat acest hotel nu constituie un pericol, studiindu-se in permanenta gradul de siguranta.

Pentru perioada urmatoare , Arnold, directorul hotelului mi-a spus ca pregateste o serie de evenimente de divertisment si culturale care sa creasca faima hotelului, a zonei si sa atraga si mai multi turisti. Demonstratii gastronomice, spectacol de lumini, DJ renumiti precum Tiesto, concursuri de sculptura in gheata si barmani care sa lase vizitatorii cu gurile cascate prin talentul de a face din realizarea unui Cokteil un spectacol.

De aceea sfatul meu este sa suni si sa iti rezervi din timp o camera, pt ca totul este ocupat si rezervat cu cel putin o saptamana inainte.

Paturile sunt confortabile – iti spun pt ca le-am testat, insa nu uita sa iei la tine pe langa pijamalele groase si un sac de dormit, preventiv …

Ti-as povesti cu lux de amanunte ce am vazut pe acolo dar cred ca cel mai bun sfat este sa mergi si tu sa vezi cu ochii tai . Iti spun doar ca merita si ca iti recomand sa iti faci timp pt o astfel de excursie. Gandeste-te doar ca treci pe langa o creatie unica in Europa de Est, care merita vazuta – atat pt frumusetea si spectaculozitatea ei cat si pt minunatia zonei in care se afla.

\"\"
\"\"