Vorbele acestea exprima profesiunea de credinta a celui mai faimos compozitor al tuturor timpurilor : Wolfgang Amadeus Mozart de la nasterea caruia s-au implinit in 27 ianuarie 2006 – 250 de ani. 27 ianuarie a fost si ziua care a deschis “ Anul Mozart “ astfel incat pe parcursul lui 2006 melomanii din toata lumea se vor putea bucura de concerte, lansari de carti si filme ce-l au in centru pe compozitorul austriac. De altfel, inceputul anului Mozart a generat o explozie de vizitatori la Salzburg, iar municipalitatea a pregatit o serie de evenimente care sa marcheze sarbatoarea in care a intrat orasul de la tragerea clopotelor la ora 20-ora nasterii compozitorului, pana la petrecerile organizate in cinstea genialului artist.

Cand spui “muzica” primul nume care iti vine in minte este Mozart si prin definitie el reprezinta imaginea artistului desavarsit. Succesul imens al lui Mozart se explica prin faptul ca pentru el muzica a fost o mare placere, o mare bucurie careia i-a consacrat aproximativ 23.000 de pagini de o frumusete rapitoare. A scrie o piesa muzicala era pentru Mozart o chestiune naturala si intr-o scrisoare din 1771 dezvaluie cum ii vine inspiratia : “ Deasupra noastra sta un violonist, sub noi este un altul, alaturi de noi sta un profesor de canto care da lectii, in ultima camera in fata noastra este un oboist. E o placere de a compune. Si iti da si multe idei ! “ De altfel, bucuria de a compune se transfera si ascultatorului caruia ii este imposibil sa spuna cu exactitate ce lucrare mozartiana ii place mai mult pentru ca fiecare este o bijuterie in felul ei. “Concertul pentru pian si orchestra nr.21 “, “ Eine Kleine Nachtmusik” , Simfonia 41 “Jupiter “, “Concertul pentru flaut, harpa si orchestra “, “ Simfonia concertanta pentru suflatori si orchestra” sunt lucrari deosebite, surprinzatoare si e greu de stabilit ce-ti place mai mult la ele asa incat daca faci o lista cu piesele preferate le pui pe toate cele de mai sus si adaugi si altele.

Muzica este pentru Mozart un dar pe care-l imparte cu lumea intreaga. Afirmatia aceasta nu pare credibila pana in momentul in care ii auzi pe muzicienii de azi vorbind de felul in care Mozart le-a schimbat viata. Muzica lui Mozart este ca o stafeta pe care ei o trimit prin timp din ce in ce mai departe si o daruiesc la randul lor publicului de peste tot cu priceperea de care sunt in stare. Cu certitudine, Mozart este un talent care a invins timpul. El si-a asumat talentul si nu a uitat avertismentul tatalui : “ depinde numai de intelepciunea si purtarea ta, daca vei fi un muzician de duzina,pe care-l uita toata lumea sau un dirijor renumit, despre care posteritatea mai citeste in carti, daca vei muri pe o saltea de paie, dus de nas de o muiere, cu o casa nevoiasa plina de copii sau dupa o viata crestineasca petrecuta in placere, onoare si renume, sa poti trai cu familia bine asigurata si respectat de toata lumea “. Pasiunea, interesul pentru muzica l-a tinut pe Mozart din frageda pruncie- la patru ani canta la pian, la cinci ani –la vioara, la sase ani compunea primul menuet –cand uluia pe toti cu maturitatea executiilor sale si pana in ultima clipa a vietii cand a scris ultima lucrare : Requiem. Aceasta pasiune a facut ca muzica lui sa fie foarte consistenta si sa reziste in timp. Si pentru ca muzica este ardere Mozart si-a dedicat intreaga existenta acestui domeniu cu tot entuziasmul si energia de care a fost in stare marturinsind adeseori : “ Stii ca sunt, ca sa zic asa, cufundat in muzica, ca ma ocup toata ziua cu ea, ca-mi place sa fac speculatii, sa studiez, sa reflectez “.

Vesela, tragica, melancolica. Muzica lui Mozart inmagazineaza in ea toata gama de sentimente umane. Intreaga lui creatie respira bucuria de a trai si de aceea, ascultatorul are mereu senzatia ca fiecare lucrare contine elemente noi pe care la auditia precedenta nu le-a sesizat. Compozitorul austriac este un optimist care transmite prin muzica sa increderea in viata si in ziua de maine. Chiar si in lucrarile mai dure ca “ Recviemul “ se simte o usoara unda de optimism. Mozart a avut de asemenea, o libertate interioara foarte mare in timpul vietii pe care a transferat-o si muzicii sale. El nu a fost obligat de cineva sa scrie intr-un anume fel, iar comenzile pe care le primea nu echivalau cu a face compromisuri, ba dimpotriva lucrarile erau intotdeauna mai profunde decat se asteptau cei care le comandau. Faptul ca de 250 de ani muzica aceasta rezista e un semn al pasiunii intense a compozitorului pentru domeniul sunetelor. Daca a fost excentric, daca a starnit controverse, lucrul acesta s-a intamplat pentru ca Mozart a inteles ca nu poti ramane in memoria oamenilor cu banalitati, incercand sa fii la fel ca ceilalti, trebuie sa fii deosebit , unic si gata sa lupti pentru un ideal artistic.

W.A.Mozart este un standard al perfectiunii. Daca a reusit sa invinga timpul prin talentul sau inseamna ca toti putem face la fel, daca iubim ceea ce facem. Daca inca il mai ascultam pe Mozart o facem si pentru ca avem nevoie de linistea timpului in care el a trait. Anul acesta vom avea ocazia sa-l ascultam mai mult ca oricand pe Mozart luand o pauza de la toti si toate si poate ne vom inspira de la el : “ Intr-o epoca in care inteligenta tinde sa inabuse sensibilitatea, gandirea sa ucida inima ar fi de dorit ca lumea intreaga sa invete sa asculte Mozart. Cu o infinita discretie, dar in mod permanent, omul este prezent in muzica lui, in care se simt bataile inimii. De aceea ea este unica, tanara, vesnica “. (Maurice Thiriet). Asadar, perfectiunea poate fi atinsa . Mozart ne o dovedeste de 250 de ani…