Din moment ce citesti acest articol inseamna ca esti pe www.en-joy.ro. Ceea ce inseamna ca sigur ai vazut pe site titlurile altor articole cu aceeasi tema. Probabil ca te intrebi de ce merita sa citesti acest articol. Raspunsul meu este urmatorul: ca sa vezi cum s-a vazut Joy Art Festival din perspectiva unui voluntar din echipa tehnica a FJT-ului.
       
Nu trebuie sa te sperii sau,  in functie de caz, sa te bucuri prea tare. Nu voi da prea multe detalii tehnice amanuntite despre echipamente. Il las pe Vali sa faca treaba asta in articolele lui. Se pricepe mai bine ca mine la partea asta. Pot totusi sa spun ca puterea muzicala reala disponibila a fost in jurul valorii de 7000 de watti, ca am avut sisteme de lumini profesionale, operate de profesionisti, ca am avut proiectie in timp real a evenimentelor de pe scena. Dar, cum ziceam, nu este domeniul meu, cel putin nu inca.
       
Pot, in schimb sa ma leg de partea organizatorica. Adica de organiarea propriu-zisa a festivalului. Despre ea pot sa-ti spun ca, in afara de inginerul de sunet si baietii de la lumini a fost facuta in exclusivitate de voluntari. Indrumati desigur, intr-un mod impecabil de coordonatorii lor.
       
Cum zice o vorba romaneasca, sa intram in paine. Pentru noi, echipa tehnica, festivalul a inceput miercuri, 16 Noiembrie 2005, undeva in jurul orei 9.00. Sa nu crezi ca trei zile de festival e mult. Pentru cei care au avut ca sarcina coordonarea evenimentului „distractia” a inceput in urma cu vreo 2 luni. In fata lor imi dau jos  palaria si ii felicit pentru o treaba iesita ca la carte. Dar sa revenim la faptele pe care ti le pot povesti eu. Ramasesem miercuri dimineata. Dupa o sedinta fulger tinuta la sediul FJT, in care s-au discutat probleme de „ceasul al doisprezecelea”, echipa de voluntari si coordonatori a plecat spre complexul Aro Palace unde au inceput pregatirile pentru zilele ce urmau. Odata ajunsi la locatie, au inceput operatiunile. Bannere, boxe, lumini, cabluri toate hainele festivalului in varsta de doi anisori au fost aranjate. In elanul sau muncitoresc, si inghesuita de imprejurari, echipa a mers pana in punctul in care a reparat sistemul ce actiona cortina scenei. Pentru asta trebuie sa le multumi lui Razvan, Ionut (amandoi) si Andrei. Ca o ironie a sortii, joi dimineata cortina era din nou defecta, ceea ce a insemnat alte doua ore „la inaltime”, la propriu, pentru voluntarii fejetisti.
        
Dupa pregatirile de miercuri, o bine meritata pauza a fost luata. Insa durata ei nu a fost lunga. Joi, 17 Noiembrie 2005,dimineata, la ora 11.00 au inceput verificarile de sunet, lumina si video dinaintea festivalului. Concurentii de la sectiunea muzica au inceput sa apara rand pe rand, dar nu pentru concurs, ci pentru sound check. In jurul orei 15.30  spectatorii incepusera sa apara in sala. Ora 16.30, lumina se stinge in sala. Ceea ce nu fusese rezolvat de echipa tehnica pana in acest moment trebuia rezolvat din mers. Se aude un promo al festivalului. In incheierea sa se aude: „prezentat de Dan Ghita”. In sala inca era intuneric. Spotul alb de urmarire se aprinde pe prezentator. El apare pe panoul de proiectie video. Ureaza spectatorilor bun venit. Acestia aplauda. Cateva cuvinte despre Joy Art, dupa care Dan Ghita prezinta publicului juriul, prezidat de presedintele FJT, Claudiu Oteleanu. In scurt timp incepe concursul de muzica. Ti-am promis ca nu iti povestesc concursul in sine pentru ca a avut cineva grija inaintea mea sa faca acest lucru. Pot totusi sa iti spun ca a fos un concurs lung si rezultatele s-au decis „la mustata”. Merita mentionata performanta celor de la Aia si cea a lui Ciprian. Ei au reusit sa ridica sala in picioare cu muzica lor. Undeva in jurul orei 19.30 concursul de muzica s-a terminat. Au urmat recitalurile Minodorei Dihoiu, una din castigatoarele edititei de anul trecut, si cel al trupei Vox, prezenti si acestia la editita de anul trecut, dar nu in competitie, ci ca invitati. Au urmat, in ordine, Fernet Blues Band si Miki. Recitalul acesteia a fost unul incendiar. Probabil cel mai amuzant moment al recitalului a fost cel cand, la invitatia cantaretei, o concurenta si unul din oamenii FJT-ului au urcat pe scena si au cantat, in duet si ajutati de Miki o melodie de-a sa. Publicului i-a placut acest moment de destindere. Pentru a domoli spiritele din sala, urmatorul pas al festivalului a fost un slide show FJT. Astfel spectatorii au putut afla ce inseamna FJT si ce face el. Momentul serii a fost recitalul Fly Project. Toata echipa organizatoare s-a dus in fata scenei unde s-a distrat pe cinste. Tudor Ionescu si-a incheiat prestatia dupa ora 24.00. Cand toate lumea se astepta sa se stinga lumina, Sergiu Voicu, dj la Radio 21, a urcat pe scena si l-a prezentat pe Terry Lee Burns. Din pacate pentru acesta, sala incepuse sa se goleasca deoarece spectatorii isi folosisera ultimele „grame” de energie pe Fly Project. Acest lucru nu l-a deranjat pe Terry si el si-a sustinut recitalul timp de peste o ora. Astfel s-a incheiat prima seara de festival.
 
Vineri,  18 Noiembrie 2005, la deja obisnuita ora 11.00 voluntarii si coordonatorii lor isi incepusera misunea in complexul Aro Palace. Din nou probe si check-uri. De data aceasta pentru teatru. Pe rand, trupele au venit pe scena si au stabilit cu sunetistii si cu luministii detaliile tehnice. Si astfel s-a facut din nou ora 16.30. Dan Ghita a luat cuvantul. Din nou a prezentat juriul. Apoi a inceput concursul de teatru. Trebuie sa amintesc prestatia lui Dan Murzea. Acest tanar de clasa a doisprezecea de la Andrei Mureseanu a avut, si acum iti zic parerea mea proprie si personala, cea mai buna interpretare a piesei de teatru. Cea mai nonconformista si amuzanta a fost piesa celor de la Haz-Art. Istoria, de la facerea lui Adam si pana in ziua de azi, precum si o viziune a viitorului ce avea tente de extremism feminist au fost prezentate de acestia. Actorii, desi clar amatori au fost la inaltime si au distrat publicul prezent.
 
Urmatorul pas a fost concursul multimedia. Partea internationala a festivalului. In decurs de trei sferturi de ora, lucrarile celor cinci concurenti au fost proiectate in sala. Prea multe nu am de spus despre aceasta parte pentru ca ar trebui sa va povestesc creatiile lor, ceea ce nu am de gand sa fac. Daca nu ati prins festivalul live, il puteti vedea pe TVR2, Antena 1 sau Senso TV.

Dupa deliberari „seculare ce au durat cam o ora si jumatate”, juriul a decis. Castigatori la sectiunea muzica au fost componentii grupului Harmony, grup ce canta muzica prin preajma jazz-ului si gospel-ului. Sibienii, caci din Sibiu erau veniti, nu au putut fi de fata la premiere si, spre deosebire de premiile MTV, nu au aparut pe ecran, cu premiul in brate, multumind publicului.
La sectiunea multimedia castigator a fost Kalvis Kluburs din Germania, cu filmul sau cu roata. Iar la sectiunea teatru, cea care a pus cele mai multe probleme juriului, castigatoare a fost trupa In Search, venita tocmai de la liceul Andrei Saguna, cu piesa lor White Chocolate. Tema piesei a fost analiza psihologica a comportamentului unei prostituate.

Odata cu incheierea actiunilor oficiale ale festivalului, Simona Palade, cealalta castigatoare a editiei de anul trecut a urcat pe scena si a sustinut un mini recital de trei piese. Momentul pe care foarte multa lume il astepta sosise. Incepe Ada Milea. Dar nu singura. Impreuna cu Dorina Chiriac, Adrian Mihai si Radu Panzaru, interpreta a sustinut Apolodor. Povestea unui pinguin tenor de la Circul de Stat din Bucuresti care, lovit de dorul de fratii lui a pornit intr-o calatorie legendara ce a acoperit cam tot pamantul. Timp de o ora Ada Milea impreuna cu trupa sa a povestit pe muzica peripetiile pinguinului.

Dupa Apolodor, trupa Sfera a preluat microfonul. Printre melodiile cantate de ei s-a numarat „Feel”, a lui Robbie Williams, „Love of my Life”, a celor de la Queen si alte cateva piese straine. La un moment dat, solistul l-a chemat pe Claudiu Oteleanu, ti-am zis despre el la inceputul articolului. „Sefu”, cum il numim noi voluntarii, a facut un gest frumos si, dupa ce a primit aplauzele publicului pentru spectacolul reusit, a chemat toata echipa FJT pe scena. Pe acordurile superbei „We are the champions” a trupei Queen, staff-ul FJT a primit bine meritatele aplauze si urale din partea publicului.
Desi de-abia la a doua editie, Joy Art Festival s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Orice critica legata de organizarea de catre tineri a festivalului a fost spulberata de profesionalismul de care au dat dovada voluntarii si coordonatorii lor.

Daca ai ajuns pana aici inseamna ca ai citit articolul, sau cel putin asa sper, mai cunosc pe cativa care citesc doar titlul si cuprinsul, dar imi place sa cred ca ai citit intreg articolul. Daca ti-am trezit interesul pentru Joy Art, dar inca nu ai vazut spectacolul, pandeste-l pe televiziunile amintite mai sus si, dupa ce-l vezi, spune-ne cum ti s-a parut. Astfel pe urmatorul il putem face mai bun.

Ne vedem la anu’, cu un festival si mai reusit si cu un articol pe masura.