De boalã nu e nimeni ferit. Şi e chiar hilar sã crezi cã te poţi apãra împotriva viruşilor mereu.
Virusul ne urmãreşte viaţa mult mai atent decât o facem noi înşine, mai mult decât am pretinde noi atenţie de la persoana iubitã. Cred cã virusul nu ne dã libertate. Din acest motiv, nu ne îngãduie sã ieşim din reguli, sã le ignorãm şi de aceea în orice clipã de neatenţie ne invadeazã mediul şi încearcã sã ni-l subjuge.
Viruşii ne fac sã ne oprim din alergat, din visat şi sã ne uitãm la viaţa noastrã cu lupa. Sã ne analizãm viaţa cu semnul întrebãrii, sã îi dãm rãspunsuri cu punct. Viaţa depinde de viruşi atunci? Dacã rãul nu ne-ar da coate am mai şovãi în alegerile noastre?
Poate cã totuşi viruşii nu au o importanţã atât de mare…Hm, e mãgulitor sã credem aşa, nu? Dar dacã totuşi nu ar avea…Atunci acum nu aş fi scris de pe o bancã din faţa uşii cabinetului medical!
Mã doare viaţa cu toate aşteptãrile ei.