Luni. 7 octombrie 2005. Cam frig afara, vreme innourata. Nimic neobisnuit- sau, ma rog, asta daca nu citiserati afisele din Brasov. Ora 19:30. In fata Teatrului Dramatic lumea asteapta. Cand se satura de asteptat, intra in teatru. Ocupa un loc in sala, de preferinta cel indicat pe bilet. Inauntru asteapta in continuare. Pe scena instrumente muzicale. In jurul orei 20:30, fum pe scena! Asteptarile tuturor se indeplinesc… Vama Veche!
Pe acordurile bine cunoscutei piese „18 Ani”, Tudor Chirila saluta publicul brasovean. Dupa estimarile mele vagi, cam opt sute de suflete. Majoritatea tineri. Multimea e in delir. Atmosfera minunata, publicul canta in acelasi timp cu Tudor. In cele din urma melodia se opreste. Incepe usor, cu niste acorduri de chitara bass, „Am sa ma intorc barbat”. Lumea canta in continuare, cum va face la toate piesele, mai putin la cele trei de pe noul lor album; album a carui lansare a fost amanata, din luna noiembrie a acestui an pana in martie, anul viitor. Motivul, invocat de Tudor, a fost unul care a starnit urale din public, „Nu este un album dance.” Concertul a decurs cum nu se putea mai frumos, vamaiotii stiind foarte bine sa faca atmosfera. Dintre momentele memorabile ale concertului trebuie sa vi le prezint pe urmatoarele.
La piesa dedicata tuturor agentilor de politie de la circulatie, „Nu ne mai trageti pe dreapta!”, spre incantarea publicului, Tudor a intreprins o actiune cel putin haioasa. Mai pe romaneste, s-a urcat pe boxe. Da, m-ati auzit bine. Pe boxele din dreapta scenei, pret de vreo doua minute solistul a stat cocotat. Daca nu ma credeti, pozele imi confirma afirmatia.
Intr-o maniera mai calma, piesa „Ana” a domolit spiritele publicului. In acest timp, la cerinta solistului, luminile din sala au fost stinse, cele de pe scena la fel. Deja se stie ca la concerte, in timpul melodiilor lente, lumea aprinde brichetele. La acest concert n-au fost. Probabil din motive de siguranta. Ca sa fie totusi atmosfera romantica, Tudor a sugerat publicului sa aprinda display-urile telefoanelor mobile. Si a fost frumos.
Cam dupa doua ore de cantat, Vama, prin intermediul solistului, a multumit spectatorilor. Si apoi trupa a parasit scena. Fara ezitare, toate cele opt sute de suflete au inceput sa scandeze „Va-ma Ve-che!”… si Vama s-a intors. Inca o jumatate de ora de muzica buna. Cunoscatori ai muzicii bune, vamaiotii au cantat „Wonderful Tonight”, o melodie superba din repertoriul lui Eric Clapton. Bravo baieti! Din nou formatia a parasit scena.
Ceva parca lipsea. O minte mai rasarita, a inceput sa strige „Cis-mi-giu! Cis-mi-giu!”. Ceilalti, printre care si eu, ne-am luat dupa acest „deschizator de drumuri”. Intunericul de pe scena si asteptarea au facut cateva victime. Unii mai fara rabdare au parasit incinta. Cand vajnicii fani ramasi au vazut ca nu li se raspunde la Cismigiu, au inceput sa strige „Va-ma Ve-che!”. In uralele publicului, cei sase au revenit pe scena si au cantat ultima melodie a serii, intitulata „Copilul si Durerea”… trista melodie… dar si frumoasa. Dupa parerea mea, cam nepotrivita pentru un final de concert.
Pe la ora 23, a fost punct concertului. Un eveniment cum numai Vama Veche poate face. In urma unui intreviu in exclusivitate pentru www.en-joy.ro, am aflat ca, din pacate, numai in martie 2006 ne mai putem astepta la un ceoncert de-al lor in Brasov. Asa ca, fratilor, avem de asteptat!