Cand spunem performanta avem in fata muzicieni, sportivi, scriitori, oameni de afaceri, oameni ce si-au urmat visele si le-au impartasit cu noi toti. Am citit cu putin timp in urma confesiunile unui scriitor care povestea printre altele despre relatia dintre ceea ce iti doresti si ceea ce ajungi, amintind si de ratare ca o consecinta a neurmaririi visului. Recunosc sincer ca randurile domniei-sale m-au frapat cu atat mai mult cu cat eu imi imaginam ca un om cu o cariera impresionanta nu se poate simti nicicand un ratat, mai degraba situatia se potriveste unui tanar aflat la inceputul carierei profesionale… Si totusi…performanta si ratarea sunt rezultate ale felului in care te vezi si esti vazut de cei din jur.Cred ca un om performant se vede inca din copilarie. Un om cu aptitudini speciale pentru un domeniu se simte de mic si daca el este indrumat corespunzator intr-un mediu care sa ii dea o sansa ajunge, dupa un parcurs anevoios, acolo unde ii este locul. Charlie Chaplin povesteste in autobiografia sa cum s-a nascut faimosul sau personaj Charlot si pe masura ce parcurge gandurile acelea ai sentimentul ca nu intamplator Chaplin a ajuns un nume celebru. Placerea de a juca si de a crea lucruri extraordinare se afla in copilaria sa…
De obicei, noi vorbim despre performanta , dar putini stim cu adevarat ce presupune ea. Ne rezumam sa spunem ca muncim 10-12 ore pe zi, ca sacrificam foarte mult serviciului si cam atat. Problema e nu cat stam la munca, ci cat reusim sa schimbam ceva in domeniul nostru si in ce masura ne punem amprenta pe ceea ce facem. Un om performant stie pe ce pedala sa apese atunci cand vrea sa inoveze ceva. El nu se impiedica de nici un obstacol. Isi asuma gesturile si pentru el s-a inventat cuvantul ce face atatea furori printre contemporani: profesionist. Performantul este cel mai bun dintre cei mai buni desi nu-si propune sa faca parte dintr-o elita. Se autoperfectioneaza continuu si opera lui este clasica. Cu siguranta, cea mai mare calitate a lui este aceea de a lua oricand de la zero fara teama de a fi catalogat in vreun fel.Setul lui de valori este foarte bine pus la punct si el nu-si ascunde neimplinirile, nemultumirile plus ca are capacitatea exceptionala de a incepe un lucru si de a-l duce la final. Se concentreaza asupra ceea ce face si este atent la ceea ce i se spune. Exista un cliseu de gandire care indica faptul ca un om performant nu asculta nici o sugestie, dar acelasi Chaplin ne demonstreaza contrariul: „Nu aveam decat o dorinta sa-i fac pe plac publicului, care mie imi era atat de favorabil. Si nu-mi era greu. Ajungea sa-i dau tot ce stiam ca <merge>, efecte care dezlantuiau la sigur hohote nebune de ras, chiar daca nu aveau nimic de a face cu actiunea propriu zisa… Intr-un asemenea moment de euforie, dupa prezentarea filmului Charlot pompier, am primit un adevarat dus rece, administrat de un necunoscut, pe care n-aveam sa-l mai intalnesc niciodata si care mi-a scris:< Tare mi-e teama ca ai ajuns sclavul publicului! In filmele celelalte, dimpotriva, publicul iti era sclav. Si publicului, Charlie Chaplin, nu uita: ii place sa fie sclav>. De la aceasta scrisoare m-am silit sa evit tocmai ce-mi cerea publicul. Prefer sa ma bizui pe gustul meu care exprima mai just ceea ce publicul asteapta cu adevarat de la mine…” El isi iubeste meseria si reuseste sa transmita si celorlalti pasiunea lui. Urmarindu-i parca te contaminezi si tu entuziasmul, energia si bucuria lui.
Cu toatea astea este un mister pentru mine cum pe langa un asemenea om inzestrat se” lipesc „ tot mereu o serie de asa-zisi insi care in loc sa-l ajute mai mult il incurca si il implica in tot felul de afaceri dubioase. Trecerea prin viata a unui astfel de om este plina de capcane in care cade pentru ca e convins ca gesturile sale vor fi intampinate cu aceeasi bunavointa cu care sunt facute. Am citit multe articole si comentarii despre oameni care au reusit in cariera si care intr-o saptamana erau extraordinari, iar in alta nu faceau nici cat o ceapa degerata. De unde provine aceasta schimbare de macaz e o enigma… A avea langa tine un om performant inseamna a nu-l respecta si a te juca cu viata lui dupa bunul tau plac. Situatia este aceeasi si azi si acum 200-300 de ani. W.A.Mozart descrie in Scrisorile sale cum era vazut un om performant la 1781: „ Domnul Arhiepiscop are bunatatea sa se glorifice cu oamenii lui carora le rapeste meritele, dar nici macar nu-i plateste. Ieri la ora 4 am si avut muzica. Au fost prezente cel putin 20 de persoane din cea mai inalta nobilime. Ceccarelli cantase si la Balfi. Astazi trebuie sa ne ducem la printul Galizin, care a fost de asemenea ieri aici. Acum vreau numai sa astept sa vad daca primesc ceva, daca nu primesc nimic, ma duc la Arhiepiscop si ii spun in fata ca daca nu vrea sa mai castig cate ceva, sa ma plateasca el, ca sa nu mai fiu obligat sa traiesc din salariu . „ Deci, nimic nou sub soare…
In ciuda piedicilor, un om performant e convins de justetea demersului sau si nu stiu cum se face dar timpul ii da dreptate atunci cand face o afirmatie. Ratatul, neimplinitul va avea tot timpul senzatia ca el e bun si nu il baga nimeni in seama, de aceea va incerca sa il saboteze pe cel care reuseste. Tot ce nu este el in stare sa faca va transfera persoanei despre care discuta si ii va contura o imagine pe care acesta nu o are. Diferenta intre un om performant si unul ratat este aceea ca primul isi imbunatateste performantele, iar al doilea comenteaza fara a intreprinde nimic. Pentru primul perfectiunea nu este doar un cuvant, este o realitate, pentru cel de al doilea este o imposibilitate ca multe altele. Cu toate astea, un om fara realizari deosebite poate sa-si schimbe statutul si sa se inalte deasupra categoriei sale sociale. De ajutor in sprijinul acestei afirmatii ne este literatura. Personajul lui Jack London-Martin Eden este un exemplu in acest sens. El reuseste prin ambitie si multa munca sa-si depaseasca statutul de simplu marinar si sa ajunga un scriitor de succes. Ajuns atat de sus Martin Eden constata ca odata ajuns atat de sus cei din jur sunt doar ipocriti inconjurandu-se de un nume celebru fara a-l intelege macar o secunda: „ Am aceeasi carne pe oase, aceleasi zece degete si la maini si la picioare. Sunt acelasi. N-am dat dovada de nici o noua forta si de nici o noua virtute. Creierul meu e acelasi creier al meu de demult. N-am emis nici o noua teorie in literatura ori filosofie. Persoana mea reprezinta exact aceeasi valoare ca si pe vremea cand nimeni nu ma baga in seama. Iar intrebarea care ma chinuieste este: de ce ma iau acum toti in seama ? Desigur ca nu pentru mine insumi, fiindca eu sunt exact acela caruia nu-i acordau nici o atentie. Prin urmare inseamna ca ma apreciaza pentru altceva, pentru ceva in afara de mine, pentru ceva care nu sunt eu. Vrei sa-ti spun ce este acel ceva? Este faima pe care am castigat-o. Si faima asta nu sunt eu. Ea sta in mintea celorlalti. Pe urma vin la rand banii pe care i-am castigat si ii castig. Dar banii acestia nu sunt eu. Bani se gasesc la banca si in buzunarele celor mai feluriti oameni. „
Fiecare dintre noi poate parcurge drumul de la ratare la performanta, dar depinde perspectiva din care privim. Oricum, un om performant nu va poate fi niciodata un ratat , iar traseul lui va fi tot timpul surprinzator pentru ca el nu se teme de suferinta si de esec. Ne putem inspira din viata lui pentru a ne imbunatati realizarile din viata noastra. Performanta nu este imposibila. Trebuie sa muncesti si o vei obtine. Daca oamenii performanti isi folosesc mai mult de 10 % din puterea creierului inseamna ca o putem face si noi. E simplu. Performanta si ratarea sunt doar doua notiuni din mintea noastra. Daca vrem sa fim performanti –vom fi , daca vrem sa fim ratati –vom fi. E o chestiune de optiune. Ce alegem?
