In fiecare dintre noi exista un simt creator de vise: imaginatia care ne aminteste ca suntem ceea ce suntem si putin mai mult decat atat… asta pentru ca, in esenta, traim in cautarea unei povesti. Si daca fericirea se afla la sfarsitul acestei povesti, atunci ar merita sa ne jucam rolul cat mai bine.
Incepem prin a ne defini in raport cu ceilalti, asa cum in copilarie invatam regulile unui joc. Si, asa cum e firesc, trecem cu timpul de la un nivel la altul, iar intr-o zi ajungem sa ne dorim rolul principal. Aici povestea prinde contur. In clipa in care intelgem cat din ceea ce traim se aseamana cu ceea ce visam si cum ne putem creea povestea.
Care sunt ingredientele acesteia? Provocarea se afla tocmai in a le descoperi, in a le adauga, in a le combina. Iar la acestea ne ramane sa adaugam o dimineata in care suradem si tresarim simtindu-ne bataile inimii in ritmul unui nou inceput, sau o seara in care ne adunam din fiecare coltisor in care am reusit sa fim pentru o zi. Inchidem ochii si traducem in vis pagina de poveste: imbracam costumele, asamblam decorurile si ne imbatam de emotia ridicarii cortinei.
Iar cand ne trezim, totul redevine simplu: uitam de cautare si de poveste, redevenim pictorul in cautarea modelului, poetul in cautarea cuvintelor, arhitectul in cautarea liniilor, jurnalistul in cautarea stirei, indragostitul in cautarea iubitei, omul de rand in cautarea unui fapt de viata ce il face sa simta ca inseamna ceva.
Cautarea nu poate exista decat in relatie cu descoperirea. Iar descoperirea este uneori o minune, dar de cele mai multe ori o cucerire. Pentru aceasta, incercam sa imprumutam vietii culoarea personala a imaginatiei si sa-i adaugam atributele unei povesti. Caci intr-o poveste, e suficient sa credem si totul are sens.
Livia-Andreea Gavrilã