Viata fiecaruia este un lung sir de experiente, de intalniri semnificative, dar si de dezamagiri. Nu stiu cum se face ca din intreaga existenta retinem doar experientele nefericite, dar probabil ca aceasta preferinta pentru negative este inregistrata in codul nostru genetic. De mici suntem indrumati sa gandim si sa fim intr-un anume fel pentru ca “asa e bine “. Mai apoi, pe masura ce crestem incepem sa vedem imperfectiunile lui “asa e bine” si ne elaboram un sistem propriu de a ne raporta la lumea inconjuratoare. Uneori, mult mai repede decat ar fi timpul pricepem ca viata este o continua batalie intre buni si rai, intre invinsi si invingatori. Poate nu stim cu exactitate de ce ne-am nascut si ce har ne este menit, dar a ne afla intr-o permanenta ofensiva nu este o solutie. Am impresia ca in Romania ceea ce primeaza la ora actuala este legea pumnului in masa. Vrem totul repede si perfect, dar nu contribuim in nici un fel la schimbarea lucrurilor. Or, eu nu cred ca trebuie sa bati cu pumnul in masa pentru a obtine ceea ce vrei. Trebuie doar sa ai rabdare, incredere in fortele proprii si mai devreme sau mai tarziu vei ajunge la destinatia dorita. Or, lumea aceasta pare a nu avea rabdare niciodata. Exploatam raul din noi insine la niste proportii infricosatoare, dar nu ne pasa… Ne e indiferent daca un semen al nostru sufera si concluzionam sec “ asa i-a trebuit ! “ . La polul opus daca un om viseaza sa salveze lumea, sa faca bine semenilor sai e luat peste picior si e considerat un excentric pentru ca e greu de acceptat ca oamenii pot avea in dreptul inimii o perla …

Viata ar trebui privita ma gandesc ca un amestec fascinant. Avand in vedere ca nici o zi nu seamana una cu alta, nici experientele noastre nu sunt la fel. Unii oamenii au parte de o viata implinita de prima data ( casa, familie, cariera ), altii trebuie sa se chinuie ani in sir pentru a ajunge la destinatia dorita, dar probabil ca a avea de la inceput totul te priveaza de farmecul pe care ti-l da un urcus dur in care fiecare pas e mai greu decat pecedentul. Multa vreme am crezut ca e bine sa te compari cu X sau Y : “ uite ce a facut X la varsta ta !” , “ uite Y a obtinut nu stiu ce loc ! “ pana intr-o zi cand am inteles ca e o eroare sa pui alaturi doua existente pentru ca la urma urmei avem drumuri si destine diferite. Eu pot avea experiente pe care ceilalti nu le vor avea niciodata si invers ei pot avea acces la experiente pe care nu le voi cunoaste nicicand, deci… Viata este un amestec fascinant tocmai pentru ca iti ofera clipa de clipa altceva : disperare, dezamagire, uluiala, bucurie, fericire, experiente traumatizante, implinire in planuri diferite, suferinta, frica. A fi un om complet inseamna a gusta din fiecare si a nu te plange ( desi e dificil ! ) cand viata iti da un bobarnac, bobarnacul acela te-ar putea indrepta spre destinatia visata. Iar daca avem senzatia ca totul se repeta asta se intampla.pentru ca prin fiecare om creatia o ia de la inceput. Si nu conteaza cat traim, ci cat invatam din experientele traite.

Probabil ca cea mai mare gresala pe care o facem noi este aceea ca nu privim viata ca pe un miracol. Faptul ca traim e un miracol in sine. Sa ne amintim de cei care fac eforturi disperate sa traiasca si care stiu sa fie tonici dupa ce au traversat momente cumplite: boli incurabile, accidente in urma carora au ramas cu sechele s.a.m.d. Ducem o lupta absurda pentru supravietuire, numai ca incetam sa mai traim in clipa in care incepem sa ii acuzam pe ceilalti pentru toate neimplinirile noastre. A-l acuza pe celalalt pentru ceea ce nu esti in stare sa faci e o dovada de slabiciune. Daca mai adaugam si faptul ca uneori declansam din nimic conflicte planetare ca razboaiele si nici nu constientizam ca oameni nevinovati isi pierd viata inutil uitand ca fiecare viata este pretioasa ( ce truism ! ), ca fiecare om are lumina lui, atunci cu siguranta atingem punctele care ne dovedesc ca exploatam raul din noi la proportii infricosatoare. Privim viata ca pe un miracol? Acum in nici un caz. Faptul ca vedem, ca auzim, ca avem o casa deasupra capului in timp ce altii nu mai au acest privilegiu pentru ca inundatiile le-au luat totul, ca avem oameni in jur gata san e sprijine cand moralul nostru e la pamant , toate astea sunt motive sa consideram viata un miracol.Sunt oameni care nu au unele dintre aceste privilegii si ei sunt multumiti cu existenta lor. Pe noi ce ne impiedica sa fim asemeni lor ? Aroganta? Ignoranta? Baza sufleteasca ?

E adevarat ca viata este un amestec dulce-amarui. Important e ca noi sa ii percepem in egala masura dulceata si amareala. Si nu o putem face decat atunci cand avem in fata cazuri precum cel da la Iasi. E condamnabil ca mama le-a parasit pe cele doua fetite la spital, dar probabil ca ea a recurs la acest gest pentru ca nimeni nu i-a spus ce este responsabilitatea si ce presupune, iar faptul ca fetele nu au supravietuit nici in urma interventiei e un semn ca Dumnezeu ii pedepseste pe cei care merita cel mai putin : copiii. Cazul de la Iasi este insa si un avertisment pentru noi ceilalti care nu constientizam ca viata merita traita cu atat mai mult cu cat ea este unica, irepetabila si plina de necunoscute. Viata e un cadou. Sa ne bucuram de ea.