Suntem dependenti de informatii si nu e zi in care sa nu cautam o stire care ne intereseaza si de multe ori absorbiti in avalansa mediatica, uitam sa mai traim. Dimineata deschidem televizorul pentru a afla ce s-a mai intamplat in lume in timpul cat noi ne-am odihnit, dar si pentru a vedea ce mai scriu ziarele pentru a hotari ce cumparam de la chiosc. Ajunsi la serviciu deschidem computerul pentru a verifica ultimele mesaje primite si pentru a accesa site-urile preferate. La ora pranzului ascultam evident emisiunea de la radio pentru ca ne intereseaza cum mai gandeste lumea in legatura cu un subiect sau altul. Dupa acest scurt intermezzo poposim din nou in fata computerului pentru a ne intocmi lucrarile ramase neterminate si odata ajunsi acasa o luam de la capat adormind, in cele din urma, in fata televizorului. Prinsi in ping-pong-ul dintre aceste mijloace aproape ca nu ne mai intereseaza sufletul nostru. Aceasta lupta contracronometru pentru supravietuire si pentru informatie ne face ignoranti. Abia cand ajungem intr-un punct critic (boala, probleme familiale) ne gandim si la noi insine.
Se spune deseori ca un om informat este un om puternic. Oare? Dupa ce esti angrenat in aceasta infodependenta te simti doar insingurat si foarte obosit cautand in disperare o clipa de liniste. Ca suntem obositi, stresati, lipsiti de chef o putem observa pe strada atunci cand nu mai avem rabdare sa asteptam autobuzul sau in vacanta atunci cand ne enervam din cauza conditiilor si personalului care nu sunt cele pe care le visam. Suntem tributari ideii ca traim in secolul vitezei si in consecinta totul trebuie sa mearga repede si bine. Comunicam putin si atunci lapidar, nu mai avem starea necesara sa-l ascultam pe cel din fata noastra. Aceasta lipsa de comunicare este cauza tuturor conflictelor de la nivel micro, la nivel macro. Invocam aceasta lipsa in diferite imprejurari, promitem ca ne vom schimba, dar nu facem nimic. Si cu toate astea, tanjim dupa un om care sa ne asculte necazurile, indoielile si uneori e dificil de gasit acea persoana dispusa la un asemenea efort.
Infodependenti si singuratici. Asa suntem noi cei care beneficiem de cele mai moderne mijloace de comunicare. Suntem tristi si traim doar prin prisma imaginilor, dialogurilor sterile visand sa gasim clipa de liniste eterna. Trecem fara indoiala printr-o criza. In loc sa disimulam conflictele, le accentuam si mai mult. Si poate nu intamplator in toate ocaziile suntem sfatuiti cum sa traim armonios cu lumea si cu noi insine, suntem indrumati sa iesim in natura si sa ne bucuram de razele soarelui si verdele copacilor, sa ne uitam mobilul acasa si sa evadam. Confortul de care dispunem ne-a indepartat unii de altii. Nu exista om pe pamant care sa nu fie trecut macar o data in viata prin momente cumplite de singuratate. Singuratatea are si efecte benefice. Artistii bunaoara prefera momentele de solitudine pentru ca in felul acesta se pot intoarce la ei insisi si pot scoate la iveala creatii surprinzatoare. Dar noi atrecem printr-ul altfel de singuratate. Preferam mai degraba sa avem un prieten virtual decat unul in carne si oase pentru ca el ne intelege mai bine si ne ofera acea siguranta pe care nu o intalnim in realitate. Computerul de pilda, te face sa pierzi legaturile cu lumea reala, sa abandonezi problemele si sa traiesti la un alt nivel. Sunt copii care petrec enorm in fata calculatorului, dar ei pierd multe din farmecul pe care copilaria si jocurile ei il au. Deci, o problema exista …
Si cum stim putine despre noi ajungem sa avem impresia ca stim ce se petrece in viatile celorlalti: oameni obisnuiti sau celebritati. Viata oamenilor este alcatuita din franturi de stiri, din informatii pe care le culegem din presa si in care predomina „se spune”, „se pare”, „potrivit unor surse neoficiale” si de a caror provenienta nu ne indoim: „pai, daca scrie in ziar?”. Trebuie sa fim inzestrati cu intuitie pentru a ne da seama daca omul respectiv chiar a spus sau a facut cum ni se spunea in articol. Cu cat persoana este mai vizibila din punct de vedere mediatic, cu atat ea este mai stoarsa de substanta. Cu siguranta, fiecare personalitate a acestei lumi a trecut prin aceasta avalansa mediatica pe care o determina celebritatea. Stim ce ii place, ce uraste, unde merge, cu cine merge, ce isi cumpara, de ce a facut un gest sau altul, stim cum gandeste, pe cine iubeste, ce modele are s.a.m.d. iar in cazul in care celebritatea respectiva este discreta facem in asa fel incat sa convingem publicul ca are un „secret intunecat”. Desigur, aceasta senzatie de „stie tot” creeaza un sentiment de artificialitate celui care are in fata asemenea informatii pentru ca e o diferenta ca de la cer la pamant intre ceea ce ti se sugereaza despre un personaj si ceea ce este el de fapt. De multe ori, o stire, despre un personaj poti s-o resimti ca provenind din frustrarea celui care a lansat-o pe piata. Reusesti sa-ti mai diminuezi neimplinirea atunci cand lansezi un zvon, nu?
Tristi, neimpliniti, singuri, oameni ai inceputului de secol XXI.Vom schimba ceva? Pana acum nu am reusit. Poate de maine…