Cand suntem copii ne pare imposibil sa parcurgem anumite etape si de indata ce le-am parcurs ne miram cum de am reusit .Practic , in fiecare perioada importanta a vietii ne confruntam cu aceasta dualitate posibil –imposibil. Cred ca imposibilul exista mai mult in mintea noastra decat in realitate pentru ca altfel nu ne putem explica uluiala dupa o reusita .Pentru a face performanta intr-un domeniu trebuie sa crezi foarte mult in tine si in capacitatea ta de a le arata oamenilor minunea din ei sau de langa ei . Totul este posibil de infaptuit in lumea aceasta. Trebuie doar sa fim atenti la semnele ce ni se arata .

Granita dintre posibil si imposibil se termina in momentul in care constientizam ca oricaruia dintre noi i se poate intampla un lucru, fie in sens pozitiv, fie in sens negativ, in orice clipa. Ne place sa folosim o expresie ca “ nu iese fum fara foc “ in momentul in care un semen al nostru e la ananghie, dar pierdem din vedere ca ne-am putea afla chiar noi intr-o situatie asemanatoare cu cea a celui pe care il ironizam intr-un mod josnic. Degeaba suntem cei mai intregri oameni de pe pamant, daca apare un ins care sa ne conteste aceasta calitate, existenta noastra se poate schimba ireversibil. In viata e posibil sa ni se intample orice. Am urmarit intotdeauna carierele marilor artisti din secole diferite si am inteles ca drumul de la marire la aparenta decadere este foarte usor de trecut. Marii creatori vor fi totdeauna “ altfel “. Conceptul de “ altfel “ a deranjat mereu pentru ca oamenilor le-a fost greu sa inteleaga harul unui creator si atunci pentru a compensa au inceput sa il priveasca cu dispret, cu ura, sa-l acuze in fel si chip pentru a-si dovedi lor ca pot realiza ceva. Un mare creator va trece usor de la imposibil la posibil pentru ca are aceasta capacitate de a vedea in viitor. Am urmarit uneori stupefiata cum oameni pe care ii admiram au fost “ ajutati “ sa cada de pe piedestalul pentru care au muncit o viata intreaga si cum presiunile pe care eu le credeam imposibile , au reusit sa le schimbe viata intr-un mod uluitor. Abia cand ai in fata un astfel de caz poti intelege cat de usor imposibilul se poate transforma in posibil .

Eu nu am beneficiat de o educatie motivationala puternica, dar citind ici, colo cum se face la altii (vezi mentalitatea americana: esti cel mai bun, cel mai frumos, cel mai performant), cred ca am inteles de ce in tara mea imposibilul ramane mereu imposibil. In Romania se spune adeseori “nu se poate! e prea greu!”, “nu ne putem permite!“ si mintea noastra e programata sa gandeasca in acest mod, iar rezultatele acestea se vad an de an in imprejurari diverse. Generatie dupa generatie urmeaza dictonul “aici nu se poate!“, “imposibil, traim in Romania !“. Ne e greu sa ne debarasam de cuvantul “imposibil“ si pentru ca noi credem cu ardoare in puterea lui. Ne plac in continuare cozile interminabile, aglomeratia, hartogaria, complicarea lucrurilor, taraganarea, scandalul, senzationalul, lucrul de mantuiala si nici nu concepem viata fara ele. Ne nastem , crestem , imbatranim cu conceptele acestea sin e comportam conform traditiei mostenite. Ii dam exemplu pe germani pentru ordinea si curatenia lor, dar aici acasa ne e greu sa aplicam ce vedem in lumea larga. Ne este straina claritatea si viziunea pe termen lung asupra a ceea ce facem, dand vina pe spiritul nostru balcanic. Sentimentul acesta l-am avut de multe ori cand am avut nevoie de un act sau de o informatie necesara pentru viata mea care sa ma lamuresca si pe care nu am putut-o dobandi pentru ca oamenilor le era imposibil sa mi-o dea .

Si daca imposibilul ramane in Romania imposibil, in lumea mare el devine posibil si astfel ne bucuram si noi de avantajele lui. Daca acum o mie de ani ne foloseam doar de forta trupului si a cailor pentru a merge dintr-o parte in alta a globului, azi facem acest lucru utilizand cele mai sofisticate masini. Daca acum sute de ani foloseam doar focul pentru a ne pregati hrana, azi beneficiem de o serie intrega de electrocasnice. Daca in secolul 19 era imposibil ca discul unui muzician sa fie cunoscut pe intrega suprafata a planetei, in secolul 20 un artist a reusit sa creeze cel mai faimos album al tuturor timpurilor, ajuns de la lansarea in 1982 pana in 2005 in casele a 53 de milioane de ascultatori: “Thriller“. Daca la inceputul secolului 20 nici nu concepeam ca un om sa aiba acasa cinematograf, azi ne rasfatam cu home cinema. Deci, in decurs de cateva sute de ani sau de zeci de ani imposibilul a devenit posibil pentru ca oameni creativi care au acceptat provocarea, au stiut sa-si urmeze visele si sa le impartasesca cu noi toti. Chiar si acum ne pare greu sa intelegem anumite mecanisme din interiorul nostru, anumite vise ale omenirii ca zborul spre Marte sau calatoria cu navete spatiale, dar cu siguranta ele vor deveni posibile cat mai curand ajungand banalitati pentru urmasii nostri.

Luminile si umbrele care ne apar in scurta noastra trecere pe pamant sunt o consecinta directa a felului in care stim sa echilibram posibil –imposibil, de aceea e bine sa tinem cont de “niciodata sa nu spui niciodata“. Nimic nu este imposibil cu adevarat …