Un termen bisilabic – mama, uşor de pronunţat, se conturează în mintea noastră limpede şi neiniţiată, ca fiind cineva acolo care are grijă de noi cand ne e foame, sete, somn sau plangem şi e mereu exacerbat de atentă cu noi în fiecare moment al existentei. Ei bine, ea este de fapt fiinţa din care am fiinţat noi, dându-i sufletului trimis de Dumnezeu un trup. Mama este de fapt un lait motiv al vieţii noastre, fiind apărătorul suprem al nostru, ascultând mereu mai bine de cat zece preoţi ce avem de zis şi sfătuindu-ne mai bine decat zece psihologi in viaţă, de ce ? pentru ca ne vrea binele. Vrea ce-i mai bun pentru noi, fiind in stare sa ajunga până la sacrificiul superm – dându-şi viata pentru noi. Iubirea, in general, se spune ca este un sentiment, insa iubrea de mamă este cu totul diferită, este o legatura nativă care se dezvoltă intre tine şi ea, acolo in interior, inainte de a deschide ochii. Se presupune, se stie de fapt ca iubirea de mama este imanentă, intangibilă altor factori negativi exteriori.
M-am intrebat din totdeauna…m-am autointrebat – la mine ce este mai puternic intelectul sau afectul.
Ma uit in jur si vad inundatii, lumea suferind – pentru ce ? pentru pierderi materiale, nimeni nu se mai gandeste la iubirea si la celalat, ma intreb iar – de ce ? pentru ca traim intr-o societate in care fără putere materială poţi să iubeşti cat vrei ca mori cu iubirea. Si atunci stau si mă gandesc, ce este mai grav: un om ce si-a pierdut toata agoniseala de o viata sau unul ce simte ca nu-şi iubeste mama.
Eu am simtit ! si m-am ingrozit. Am simtit pentru un moment ca nu-mi iubesc mama. M-am blocat. Am realizat un lucru, ca e imposibil sa simt asta şi am incercat să îmi impun rational această iubire care se presupune a fi nativă. Era de fapt un sofism, si asta pentru ca dese ori uităm ca avem inima şi suflet, lasându-ne purtaţi de mareele societatii in functie de cum bate vantul fie pe ţărmul banilor ori afacerilor sau bunurilor.
Eu unul am uitat, am ajuns îndoctrinat de societatea de astazi, ce transformă fiecare individ într-un perfid luptător pentru putere sociala şi financiară. Traim intr-o lume in care toata lumea se lupta pentru bani, proprietaţi si putere, oameni ca au uitat de verticalitate si sinceritate ce sunt stapâniti de intelect in defavoarea afectului.
Şi deşi o propozitie nu se incepe cu “si”, eu continuu şi spun ca am ajuns la concluzia ca nu numai de ziua ei (mamei) trebuie sa vin cu o floare la ea şi ca uneori nici nu ne dam seama cat de binefacatoare si afectuoase sunt un sarut şi o îmbraţişare în zorii zilei.
Încă mai cred ca deşi avem nevoie de bani si case si telefoane etc e bine să nu uitam ca ne-am nascut, şi ca am ajuns sa putem să alergăm dupa toate inutilităţile astea datorita ei, mamei.