Acestea sunt doar cateva dintre concluziile unui sondaj CURS comandat de Consiliul National al Audiovizualului privind comportamentul de consum de programe audio-vizuale al elevilor cu varste intre 11si 18 ani, dar si efectele educatiei cu televizorul din ultimii 15 ani .
Studiul comandat de CNA a prilejuit in presa romaneasca un lung sir de comentarii in care s-a subliniat pe de o parte emanciparea periculoasa a copiilor si pe de alta parte faptul ca tineretul de azi are un set de valori determinat de influentele audio-vizuale. Dincolo de toate aceste pareri pertinente care arata la unison nocivitatea televiziunii asupra dezvoltarii personalitatii copiilor si adolescentilor, cred ca ar trebui sa vedem care sunt cauzele ce au dus la rezultatele de mai sus, sa gasim radacinile raului si sa le contracaram.
1. Televizorul este cel mai ieftin mijloc de distractie si cel prin intermediul caruia putem lua pulsul lumii in cateva secunde. In lupta pentru audienta televiziunile uita ca pe langa divertisment mai trebuie sa ofere si un pic de educatie si de aceea promoveaza pana la saturatie manele, telenovele, false vedete. La un moment dat televiziunile romanesti se intreceau in prezentarea vietii extraprofesionale a manelistilor. Daca de una aflam ce masina si-au achizitionat, de la cealalta aflam unde si-au petrecut vacanta. Si uite asa manelistul a ajuns model de succes. Televiziunile nu s-au multumit numai cu atat si au mai facut un pas riscant in clipa in care au adus pe ecrane falsele vedete. Peste tot in lume exista vedete, dar ele provin din sferele artistice si sunt reprezentate de oameni cu cariere impresionante. La noi vedete sunt acei oameni care apar foarte des la televizor, dar care din punct de vedere profesional nu spun mare lucru, in timp ce altii ce ar merita cunoscuti nu au nici o sansa sa intre in aceasta hora mediatica. Si atunci senzationalul, vedetismul, vulgaritatea, lipsa de scrupule ajung sa fie invatate si preferate de tineri pentru ca li se ofera zilnic la ore de maxima audienta.
2. Incapacitatea institutiilor traditionale: scoala, biblioteca, teatru, muzeu s.a de a se adapta cerintelor si de a implementa cat mai rapid strategii de atragere a tinerilor. Aceste institutii se dovedesc neputincioase in fata avalansei mediatice. Televizorul ramane cel mai bun prieten al copiilor si adolescentilor tocmai pentru ca actiunile acestor institutii nu starnesc curiozitatea , sunt necunoscute si nepromovate. E adevarat ca printre copii sunt si unii care citesc, merg la teatru, dar ei sunt inca foarte putini. E strigator la cer faptul ca elevii citesc doar cartile obligatorii cerute la scoala, dar asta e o problema ce trebuie sa dea de gandit parintilor si profesorilor .
3. Lipsa de timp a parintilor face uneori imposibila asigurarea unei educatii solide si orientarea catre valorile fundamentale ale formarii unui om. Cand parintele e foarte ocupat din cauza serviciului, copilul e fericit ca poate sta in fata televizorului si alege ce program vrea, fara interdictii si fara presiuni din afara. Si atunci sa ne mai mire ca adolescentilor violenta li se pare prea putina si ca ei aplica ce vad la televizor in viata de toate zilele ( sa ne amintim de America si de adolescentii ce au venit inarmati la scoala unde au ucis colegi si profesori )? Preferinta pentru violenta este o consecinta a lipsei de dragoste pe care copiii nu o mai primesc si neprimind-o devin insensibili …
4. Plasarea educatiei pe ultimile locuri atunci cand vine vorba de buget si promovare. Degeaba ne laudam cu olimpicii si premiantii nostri daca tot timpul educatia este o cenusareasa a sistemului. Salariile mici, lipsa unei strategii eficiente a ministerului in ceea ce priveste atragerea absolventilor catre domeniul educational, senzatia de dezorganizare la fiecare examen important, dar si in restul timpului, schimbarile bruste care ii bulverseaza pe elevi, toate astea duc catre rezultatele sondajului de acum. Degeaba vrem copii performanti si culti daca an de an problemele acestea se repeta la nesfarsit si responsibilitatea se paseaza de la ministru la ministru .
5. Incercarea de epatare cu orice pret intens mediatizata. Cum sa mai vrei sa inveti, sa cunosti “n” lucruri cand la televizor ti se arata un alt model decat cel de la scoala. E normal sa iti doresti sa ajungi fotbalist atunci cand vezi ce usor poti castiga bani si cunoaste celebritatea. Preferinta tinerilor intre 11-18 ani pentru fotbalisti si vedete de televiziune rezulta din promovarea excesiva.
Rezultatele sondajului comandat de CNA indica gradul de confuzie din societatea romaneasca si amanarea continua a prioritatilor. Televizorul a preluat multe din functiile care ar fi revenit scolii si parintilor. El tine loc de mama si de tata, de profesor, de sfatuitor, de prieten. Identificarea cauzelor care au determinat rezultatele sondajului CURS , ne poate ajuta pe viitor sa rezolvam problemele de azi . Daca nu vom gasi solutiile potrivite , alternativele care sa ii indeparteze intr-un fel pe copii de televizor, situatia se va repeta si la anul, iar daca televiziunile vor continua sa nu fie constiente de influenta pe care o exercita atunci criza se va acutiza. Ramane de vazut daca Cesare Pavese (scriitor italian ) s-a inselat atunci cand afirma : “E de notat ca devenind adulti, oamenii nu invata noi moduri de a face bine – de a fi buni – ci doar de a face rau, de a fi rai. In privinta aceasta, fireste, nu ispravesti niciodata de invatat ."