De aici, la 15 ani, a plecat singur. Astfel, de la Hunedoara a ajuns la Moldova Nouã, câştigându-şi pâinea timp de doi ani prin fel de fel de comisioane. A ajuns apoi la sârbi de unde a urmat Bosnia, Macedonia, Grecia şi în 1995, a revenit în ţarã. Dupa un an, pleacã în Italia, apoi Franţa, Belgia, Olanda şi iar Franţa unde a fost prins când încerca sã treacã fraudulos în Irlanda. Ajunge sã fie expulzat în România primind interdicţie de a mai cãlãtori în Europa pentru cinci ani.
In spatele acestor cãlãtorii stã un singur motiv: nu avea nimic de pierdut, doar o viaţã de trãit într-un mod cât mai plin de aventurã şi de adrenalinã. “Mi-a plãcut supravieţuirea cel mai mult şi de asta am avut parte cel mai mult” spune el cu zâmbetul în colţul gurii şi continuã, “ Regret cã am avut şansa sã plec în Canada şi în Australia şi nu am vrut sã mã duc, de prost ce eram!”.
In Italia a învãţat meseria care acum l-a ajutat sã îşi gãseascã de lucru în ţarã, respectiv, în domeniul amenajãrilor interioare, de la zugrãvit la aranjat mobila în casã.
Îl privesc cum povesteşte despre toate drumurile fãcute, despre oamenii cu care a reuşit sã se împrieteneascã- din cauza cãrora uneori a pierdut- , despre locurile prin care a ajuns- chiar la puşcãrie- despre meseriile pe care le-a avut- pânã şi de dansator de club în Franţa- şi una peste alta uit cã în faţa mea Viorel stã sorbind din cafea şi vãd doar nebunia de a-ţi croi un destin fãrã sã-ţi pese de trecut, de viitor, luând efectiv numai prezentul în calcul, iar prezentul înseamnã “ce fac acum”.
Nu a lucrat pentru bani, nu a plecat pentru a se imbogãţi- trimiţând adeseori bani acasã sau cheltuind foarte mulţi bani pe distracţie şi împãrţind la alţii. Dar azi, la 27 de ani, mãrturiseşte cã, “de ar fi sã am iar 15 ani, tot aşa aş face, dar altfel, aş strange banii, aş fi altfel, aş gândi mai mult înainte sã fac ceva”. Pentru cã azi ştie ce înseamnã lupta zadarnicã.
Pãstreazã amintiri ce il fac sã zâmbeascã: un bilet câştigãtor la Loteria din Franţa în valoare de 3500 de franci, o bancnotã de 100 de la un sirian şi câte şi mai câte, amintiri presãrate cu momentele plãcute în compania femeilor din întreaga lume.
Viseazã la o familie şi ştie cã orice s-ar întâmpla îşi va urma instinctul. Poate cã va pleca iar, poate cã va avea doi copii, poate cã … de ce s-ar opri din visare?
E liber sã fie orice îşi doreşte. E tânãr. Si tu, la fel !