Probabil că nu eşti cel mai hotărât şi nici cel mai pregătit… încerci să depăşeşti momentul şi te dedici schimbării astfel încât să nu mai fii nevoit să te cerţi cu tine însuţi atât de des şi să nu-ţi mai administrezi pedepse din sfera plictiselii.
Să te gândeşti că mâine poate fi altfel şi să te afunzi fie printre realizările de odinioară, fie printre eşecurile care te-au înălţat… sau să… faci o plimbare proiectănd o mişcare îndrăzneaţă care să te scoată din monotonia zilei?!? Oricare ar fi hotărârea ta …pare a fi o încercăre de autoinvestigare.
Acţionănd aşa îţi vei lansa căteva întrebări care nu vor avea probabil un raspuns imediat dar te vor ajuta să găseşti motivul clipelor de nefericire pe care mai mult decât oricine ţi le poţi crea fără să-ţi dai seama.
Poate ar fi nevoie să studiem cauzele contactării presupusei stări de plictiseală cu speranţa că dacă înlăturăm cauza nu vom mai avea nici efectul ei. Merită încercat dar diagnosticul este oricum grav.
Cum să te plictiseşti intr-o zi de vară atât de frumoasă?!?
Recunosc că o parte dintre aceste rânduri nu sunt un exemplu de raţiune si luciditate rar intâlnit, cuprind în primul rând ceea ce ar trebui să includă definiţia unei zile în care domină neîncrederea în propria persoană şi abia în ultimă instanţă definiţia unei zile dominată de plictiseală.
Ridicând problema la rang de discuţie aştept comentariile tale si mai ales sugestiile tale privind lupta cu lipsa unei activităţi care să te facă să simţi că trăieşti.
Închei printr-un citat care poate fi o sugestie pentru… cineva anume…
„Puţine sunt lucrurile care pot ajuta mai mult un om decât sa îi dai o răspundere şi să îi arăţi că ai încredere în el.”