\"\"

Cel mai important moment al zilei a fost pentru amândoua plecarea cu avionul. Am trecut prin detectoarele de metale, ne-am vazut bagajele la raze X, şi cel mai important moment: decolarea. A fost o experienţa nouă şi pentru noi. Eşti pe pista, avionul prinde viteză din ce în ce mai mare şi la un moment dat simţi cum se desprinde…începe să urce. Şi dacă întorci capul simţi că mai vin înca doua-trei după el. Puteam vedea pe monitor: 572km/h, 4208m, -11 grade; 5600m, -25 grade; 8700m, 744km/h, -44 grade. Am pornit pe lumină şi vedeam de sus cum treptat se înnopta şi începeau să apară grupuleţe mici, mici de luminiţe: erau oraşele. Eram atât de încântate încât am notat in jurnal fiecare amănunt. Acest jurnal a fost completat însă doar în primele două zile ale experienţei din Malatya, căci eram atât de absorbite de ceea ce se intampla încât nu am mai avut timp să mai notăm.\"\"

Uitându-ne acum la poze, la o săptămână de când am revenit acasă, ne amintim cu drag de fiecare moment: joculeţele pregătite de organizatori pentru a ne apropia, seara culturală (când am descoperit ritmul pătrunzător al cântecelor turceşti), jocul de fotbal pe un teren special amenajat, workshop-urile şi discuţiile pe tema proiectului (rasismul), excursia până în vârful muntelui Nemrut ("Nemrut cioc guzel" însemnând “Nemrut foarte frumos”), cafeneaua unde am fumat narghilea, bălăceala în piscina cu apa puţin cam rece, grătarul de lângă cascadă, petrecerea de sfârşit când toată lumea a ascultat muzică românească, melodia de suflet fiind "Iubi" a lui Florin Chilian…şi ar mai fi multe de adăugat, căci am avut parte de o saptămână plină. Toate acestea nu au făcut decât să ne apropie şi să comunicăm mult mai bine unii cu ceilalţi…

Dar, orice lucru are şi un sfârşit. Sâmbătă ne-am îmbarcat cu toţii în avionul spre Istanbul, iar de-acolo fiecare a pornit spre casă. Noi, mai norocoşi, am avut ocazia să petrecem o zi jumatate în Istanbul, oraş total diferit de Malatya, mult mai zgomotos şi mai animat. Am vizitat impresionanta Moschee Albastră, ne-am plimbat prin bazar şi am mai cumpărat câte ceva pentru cei de acasa, negociind, trăsătură caracteristică acestei ţări.

Am părăsit Turcia cu gândul de a reveni, căci aceasta are, cu siguranţă, multe de oferit.

Acum putem spune despre toată această experienţă: "This is the beginning of a beautiful friendship."