Malatya din 3 cuvinte : Mustafa, Nemrut şi imnul national al Portugaliei…

Wally a fost group leader (să scriu cu majuscule ?) deci vă daţi seama ca tot ce am facut am facut cu o ora, uneori doua, mai repede decat trebuia……paranoia domnea printre noi. În fine, drumul cu trenul şi avionul au fost ok, nimic impresionant (pentru mine, era a doua oară), însa pentru fete a fost o experienţă placută (poate nescrieti cum a fost !), nimic impresionant pe drum, pană am ajuns în Malatya unde din lipsă de comunicare la nivel local, am fost cazaţi temporar (pentru 2 zile) la un refugiu de vară (subliniez de vară, pentru ca nu era nici un sistem de încalzire – care sa meargă) deloc îngrijit. Bătea vantul pe sub uşă,era frig şi pară însa nimic nu ne-a biruit, pentru ca eram împreună (subliniez iar ca am dormit eu si Wally impreuna cu fetele, Claudia şi Anca în camera). Deosebite de serviabile şi sociabile, gazdele ne-au rasfăţat pe tot parcursul acţiunii,care apropo a avut ca temă : “Preventing racism with sport”, confirmâd încă odata ca sunt cei mai buni din branşa turismului.

Au fost grupuri participante din Germania (Naim’s group), Protugalia şi bineînţeles Turcia. Dupa cele doua zile petrecute la “penisunea de vară” ne-au mutat – ghici unde ? – la sediul poliţiei, mai precis la “Polisevi” – hotelul unde era cazat personalul poliţiei. Un hotel decent, cu apa calda (cu toţii o aşteptam) în care ne petreceam doar 3 pana la 5 ore maxim pe noapte. Malatya este un oraşel minunat, puţin mai mic decat Braşovul, în care toata lumea se cunoaste, cu locuri de vizitat dar cu o religie şi stricteţe parcă prea excerbată. Are o însemnatate în producţia de caise precum şi pentru zonele de interes istoric.

Acum să explic şi titlul nu ? Ei bine Mustafa a fost una dintre principalele atracţii ale tuturora, era antrenor de inot “PROFESSIONAL” caruia îi picase cu tronc una din membrele grupului din Germania, Olga, noi ceilalti facand mare caz din asta. Muntele Nemrut – o adevarată splendoare a naturii, am facut un drum (asfaltat) cu autocarul pe un platou ce cuprindea vai, dealuri şi crevase (la un moment dat pe la 3000 m) pana în vârf unde am admirat şi fotografiat apusul soarelui dintr-un loc minunat, pe care erau numeroase figuri din piatra reprezentând mari puteri de alta data. Iar acum imnul Portugaliei, de care sincer cei trei reprezentaţi (erau patru, dar numai trei cantau în exces – Afonso, Juao, Paolo) nu ca ne-au înnebunit însă mai aveam un pic şi fredonam noaptea în somn. Pentru orice motiv fie bucurie fie foame fie sete, portugezii noştrii dragi cântau de zor, a fost distractiv. Am avut bineînţeles parte şi de o diversitate de activităţi începand de la energizerele de dimineaţă şi până la workshop-urile de la care fiecare a avut de învaţat ceva şi care pentru fiecare au fost o provocare. Am avut ocazia să înotam, sa jucăm ping-pong, basket la Youth Center-ul organizaţiei gazdă, fiind doarte dotat în acest sens.

Traditia turcilor şi parada dansurilor lor specifice ne-au impresionat foarte mult, un ritm “puternic dar ţinut în frâu” ne-a decis şi pe mine şi pe Wally ca la urmatorul party sa facem o hora turcească. Ritumurile rapide de toba şi miscarile precise ale dansatorilor ne-au tinut acaparati doua ore încercând care mai de care să inveţe paşii.
Eu personal am participat a doua oara la un proiect în Turcia iar ca o paralela între cele doua aş putea să spun ca doua lucruri le aseamană cel mai bine – dorinţa fiecaruia de cunoastere şi ospitalitatea gazdelor.
Însă mai important lucru este ca am fost acolo, ne-am unit pentru a vorbi despre ceva, un ceva cu “c” mare, pentru ca rasismul este o problemă majoră în lume – să speram ca nu ne limitam doar la vorbe, asa cum spunea Wally (cita el pe cineva) gandurile să se transforme în vorbe iar vorbele în fapte…..(mai era ceva dar nu mai ştiu).
Iar pentru prietenii mei care m-au însoţit în Turcia va redau aici versurile celui mai îndragit cantec turcesc….poate o sa il invaţaţi într-un final (în special Wally).

Birbabaindi hey Allah
Arabayabindi hey Allah
Arabadanindi hey Allah
Wally abindi hey Allah
Allah AllahAllah Allah
P.S. Acum asteptăm varianta fetelor (Anca şiClaudia) , au avut jurnal si sigur vor fii mai precise ca mine în trimiteri.

AVE