Sa nu plangi… ! Asa ne spunem mereu cand ne despartim dupa ce timp de cinci sau zece zile am fost impreuna la un seminar, un training sau un proiect de schimb intercultural. Recunoastem insa, ca, in ciuda avertismentului, fiecare si-a ascuns, la un moment dat, o lacrima. Si atunci…sa nu mai zicem nimic, caci Johan a stat cu noi sase luni de zile.

Sambata Johan ne-a strans pe toti si intr-un party de zile mari ne-am luat ramas bun de la el. Un ochi plange si altul rade. Asa era Johan vazandu-si prietenii pe care a reusit sa-i faca in Romania.

Johan nu venise sa impresioneze pe nimeni. A vrut sa traiasca experienta unui voluntariat in alta tara. Si a reusit. Ba mai mult, a facut ca fiecare dintre noi sa traiasca o noua experienta. Fie de a fi “mama”, fie de a fi “tata”, de a fi ghid, de a fi lider, de a fi “consilier”, de a fi open mind etc.

Amintiri mai mult sau mai putin amuzante ori emotionante, surpinse in fotografii sau doar in gandul nostru, raman acum sa ne inconjoare si sa ne incante.

Ramai cu bine, Johan! Si iti multumim!

\"\"