Martisorul cuprinde in imaginea lui credinta unei primaveri pline de noroc, a izbanzii Soarelui asupra Raului, o protectie impotriva deochiului si a bolilor, intr-un cuvant, un obicei pe cat de pagan, pe atat de stravechi, el fiind amintit inca de pe vremea dacilor si a romanilor, apartinand doar poporului roman.
Purtat la gat, la mana sau la piept, martisorul reprezinta azi nu o traditie cat o bucurie. Daruit ca un simbol, martisorul a devenit dorit. Daca in trecut era reprezentat de monezi – de aur, de argint sau de bronz- treptat el a ajuns doar o floare, sau orice alt simbol al dragostei, al prosperitatii si al anotimpului cald.
Am sa port si eu martisor. Doar s-ar speria iarna asta si-ar fugi in ale timpului temniti!
Nu ar trebui sa facem din martisor un motiv de a mandri cu statutul social- sa fie cat mai scump – ci sa facem din el o sarbatoare! O sarbatoare a triumfului Binelui asupra Raului, a Frumusetii asupra Uratului! O sarbatoare a tineretii din lume, din noi, care inflorim mereu, de fiecare data cand rasar ghioceii!
Cucereste martisorul care te prinde!