"Exista un mare mister care face ca fiintele umane puse in fata Adevarului sa reactioneze cu ostilitate si cu teama, desi inima umana tanjeste dupa Adevar, singurul in care isi poate gasi libertatea si fericirea. De aceea, Maestrii Spirituali ai umanitatii, precum Buddha sau Iisus, au creat un instrument pentru a evita opozitia ascultatorilor lor: povestirea (parabola). Ei stiau foarte bine ca cele mai atragatoare cuvinte care exista in vocabularul uman sunt "a fost odata ca niciodata…" , caci te poti opune adevarului, dar este imposibil sa te impotrivesti unei povestiri. Vyasa, autorul Majabharatei, obisnuia sa afirma ca daca asculti cu atentie o poveste, nu vei mai fi niciodata acelasi, caci povestea isi va croi singura drum catre inima ta si va dobari barierele in calea divinului." ( Anthony de Mello-Rugaciunea Broastei )
Iubirea –poate de aceea- e intotdeauna o poveste. Rupta din mituri de oriunde, cautand fundament in orice gest, dansand oricum pe muzica timpului, povestea de iubire isi croieste drum prin noi acaparandu-ne firescul zilei si linistea noptii.
Dragobetele- aceasta sarbatoare a iubirii- nu e pana la urma decat o traditie, o alta forma a Zburatorului, izvorata in viata poporului roman. Ca multe alte obiceiuri stravechi si acesta este pastrat in forma lui autentica acolo in mijlocul satului pe unde inca mai trece carul cu boi sau in casa taraneasca unde vatra inca mai e loc sfant.
Aici, la oras am aflat despre Dragobete ca despre o alta poveste de demult…Si un motiv in plus de a ne saruta cu speranta. Pentru ca e magulitor sa crezi ca vei ramane alaturi de persoana pe care o saruti azi… Iar pana la urma, ce ai de pierdut de te lasi prada visarii? Raspunsul nu trebuie sa fie altul decat: nimic. Totul era oricum pierdut fara cel putin o secunda de iubire…
Asadar azi, o zi in plus sa ne ancoram in iluzii si in magia stelelor. Si da, e bine din cand in cand, sa zambesti propiei tale povesti de iubire… Poate asa afli pe unde a ajuns…Cat de aproape e de inima ta!
Povestea incepe mereu cu a fost odata…
«Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita suma de bani daca accepta sa tunda iarba. Fetita s-a apucat cu mult sarg de treaba, si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.
Cand tatal i-a spus ca nu-i poate da banii, caci nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefera sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda si iarba din acel petic.
Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.
Oriunde exista iubire, exista si dezordine.
Ordinea perfecta ar face din aceasta lume un cimitir.» ( Anthony de Mello-Rugaciunea Broastei )
Sarutare zilei de azi…! Ce ai putea sa iti doresti mai mult?