Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi \u00eel aşteptam. Cel mai bun lucru era că omul nu mă cunoştea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, c\u00e2nd i-a pus o fr\u00e2nă, chiar \u00een faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat tacticos şi le-a pus la locul lor, ignor\u00e2ndu-mă.
Era mecanicul absolut, la \u00eent\u00e2lnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului.
Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: <Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!>
C\u00e2nd mi-a zis, fără să se uite la mine: <Bă , asta e cheia!>, am \u00eengheţat.
<Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, fr\u00e2na este mama, iar
acceleraţia este copilul t\u00e2mpit care aleargă p\u00e2nă ce dă cu capul \u00een
prima maşină.>
Absolut genial!
Apoi \u00eemi spune scurt: <Treci \u00een locul meu!>
Eu, speriat: <Lasă-mă, nene, c ă n-am mai pus \u00een viaţa mea m\u00e2na pe aşa ceva>.
El: <Bă, tu nu te-ai săturat s ă stai pe locul mortului şi să te conducă toţi t\u00e2mpiţii?>
Şi atunci m-am g\u00e2ndit să strig şi eu la poporul rom\u00e2n:
<Popor rom\u00e2n, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi t\u00e2mpiţii?>
Era o adevarată resuscitare, domnule!
Ş i \u00eemi tot repeta: <Hai, hai, \u00eenvaţă să conduci!>
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct \u00een trafic.
Şi eu trebuia să am m\u00e2na pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit \u00een cele două oglinzi, dar şi \u00een ochii lui.
<Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiţi \u00een spate? Vezi, băă, că intră ălă \u00een tine!>
Şi m-a ţinut aşa, de \u00eengheţam şi transpiram tot, doua zile la r\u00e2nd! Nu
mai eram sănătos! Nici un rol, \u00een viaţa mea, nu m-a solicitat at\u00e2t de
mult, şi nu m-a adus \u00eentr-o asemenea stare.
\u00cen a treia zi s-a liniştit de tot.
Stătea bătr\u00e2nul cu o m\u00e2nă pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
<\u00censeamn ă că am \u00eenceput să conduc bine>, mi-am zis.
Crucea Sf\u00e2ntului Andrei .
Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, \u00eentre Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, t\u00e2r\u00e2ndu-mă \u00eencet-\u00eencet, am trecut pe l\u00e2ng ă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
<Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!>
Mie mi-a \u00eengheţat coloana vertebrală.
<\u00cen cimitir?>
<Pai da! Nu e singură, e cu soţul!>
<Cum a ajuns acolo?>
<Tot aşa, bă , ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sf\u00e2ntului Andrei , aia
pe unde trece trenul. Păi, băă, c\u00e2nd vezi o cruce, nu te opreşti să te
\u00eenchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!>
Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.
Avea dreptate! C\u00e2nd vezi Crucea Sf\u00e2ntului Andrei, te uiţi \u00een dreapta
şi nu crezi nici măcar \u00een ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara
plină de proşti.
Vei \u00eenvaţa să conduci c\u00e2nd vei şti să te fereşti de proşti, nu c\u00e2nd vei şti legea !" <\/p>\n
Permisul auto, de Dan Puric <\/strong><\/p>\n ###<\/strong><\/p>\n primit pe email<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite \u00eencercări ca să nu mă
plictisesc.
Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină .
Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.
Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă \u00eent\u00e2lnesc cu instructorul.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[12],"tags":[],"class_list":["post-778","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-interes"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/778","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=778"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/778\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=778"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=778"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/en-joy.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=778"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}