Cum pot sentimentele noastre din „ interior” sa aibe vreun efect asupra a ceea ce se intampla in lumea exterioara a corpurilor noastre?
Gandul este sistemul nostru de ghidare. Fara puterea de alimentare, de a ne alimenta gandul, el poate exista la nesfarsit ca o simpla posibilitate in mintea noastra. Pentru ca gandul nostru sa capete putere trebuie sa-i furnizam energie.
Potentialul gandului, in absenta energiei care sa-l alimenteze ramane la stadiul de dorinta, dorinta bine intentionata.
Imaginea sau ideea creata de gandul nostru, determina incotro ni se indreapta emotia si atentia.
Gandul este strict asociat cu imaginatia.
Gandul in sine nu are multa energie, el este doar o posibilitate care nu are energia necesara pentru a-i da viata.
Daca nu exista emotie nu exista nici o alta putere care sa ne transforme gandurile in realitate. Fara emotie, darul gandirii este cel care ne permite sa modelam si sa simulam posibilitatile vietii intr-un mod inofensiv, fara a crea frica sau haos.
Noi dam viata creatiilor imaginatiei, doar prin dragostea sau frica fata de obiectul gandurilor noastre.
Pentru a schimba conditiile noastre din lumea exterioara, trebuie sa „ devenim noi insine”sa tinem cont de „ conditiile dorintei din interiorul nostru”. Cand facem asta conditiile sunt reflectate in lumea din jurul nostru.
„ Pentru a aduce pace celor pe care ii iubim in lumea aceasta, trebuie mai intai ca noi insine sa devenim aceasta pace;…..trebuie sa o traim in gandurile, sentimentele si corpurile noastre.” (texte eseniene – autorii Manuscriselor de la Marea Moarta)
