Unele sunt o adevãratã lecţie de viaţã, un aforism sau vreo frânturã de filosofie. Le citesc zâmbind uneori pentru cã ştiu cã sunt doar citate sau gânduri prinse-n zbor. Prea puţine sunt lecţii personale de viaţã. De la acestea se nasc discuţii interesante. Şi nu mulţi îşi dau seama cât de intime pot fi câteva cuvinte. Şi cât de mult oglindesc o pãrticicã din sufletul celui care le-ai scris.

Iatã câteva: “n-ai nevoie de prea multe ca sã fii fericit, e de ajuns o mânã de prieteni în asfinţit şi puţin infinit”; “ ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna”;” o persoana care nu-şi doreşte nimic, sigur nu va eşua”; “let me forget about today until tomorrow”; “if u don’t learn to laugh at troubles you won’t have anything to laugh at when you grow old “; “ gotta find me an angel “ şi “nimic nu se întâmplã pânã când ceva se întâmplã, apoi totul se întâmplã…”

Alte status-uri sunt adevãrate surse de amuzament. E o delectare sã le vãd oricând. Pentru cã e şi acesta un alt fel de a-ţi duce necazurile mai departe. Şi cum spunea cineva-cândva o persoanã creativã, are umor. Şi atunci îi face pe ceilalţi sã zâmbeascã. Sau poate chiar, sã îi înveţe sã zâmbeascã.

Iatã câteva: “când termini facultatea ai 2 variante, ori te însori, ori te mai apuci de încã o facultate” ; “primesc ca donaţie laptop cu processor dualcore” ; “încã sunt darnic…dau rãceala pe gratis”; “plecat cu piticii in cãutarea albei ca zãpada”; “available sau nu…this is the question”; “ chestii” şi “a fost odatã ca-n poveşti…şi acolo a rãmas”.

Nu puteam sã nu amintesc de acele status-uri care spun despre starea actualã a personajului. Oricum nu îi înţeleg pe cei care de fiecare datã au la status “busy” sau nu deranjaţi. De ce mai stau pe messenger atunci? Sau pe cei care ţin sã afle tot poporul cã ei dorm, fireşte în acelaşi interval orar când dorm şi ceilalţi, cu decalaj de o orã-douã. Sunt unii au gãsit cuvinte drãguţe de a spune cã nu sunt lângã calculator sau cã nu pot vorbi.

Iatã câteva:” sunt invizibil”; “sexy şi inabordabil” ; “meci. Nu vorbesc.”; “la tv cu treabã” ;” prin vecini”; “hibernez “şi “deparazitare”.

Sunt alţii care nu au niciodatã un status. Nu au nevoie. Comunicã ce trebuie cu cine trebuie şi atât. Sau poate doar nu îşi dau seama de farmecul micilor fragmente rostite în colţul gurii, sau al ochilor.

Într-o zi, ai sã afli cã petrec, cã am chef de joacã sau de glume, cã sunt tristã sau cã îmi e dor. Dar niciodatã n-ai sã îţi dai seama cât mã bucur cã îţi pasã de viaţa mea. Aşa cum o afli, dintr-un status de messenger. Mulţumesc.