L-am oprit o clipã din agitaţia sa continuã pentru a-i întoarce microfonul şi, de data aceasta, sã fie el care primeşte întrebãrile, Sergiu Voicu.

Te-a oprit careva pe stradã sã-ţi spunã cã te-a vãzut la TV?

Cã vrem, cã nu vrem – cu toţii suntem recunoscuţi pe stradã, în autobuz, la film, în magazin, în piaţã, în excursii….Ne cunosc prietenii, prietenii prietenilor, neamurile şi te miri ce cunostiinţe îndepãrtate. Ne cunosc profesorii, colegii lu\’ mama şi a lu` tata şi oricine mai intra în contact cu noi.

In momentul în care apari la televizor, chiar şi pentru o singurã data – o parte din lumea care te vede, te şi reţine şi o parte din lumea care iţi reţine chipul face o fixaţie când te vede într-un anumit loc iar unii chiar îşi fac curaj şi te întreabã – "îmi pari foarte cunoscut! Nu lucrezi cumva în televiziune? Te-am vazut! Te ştiu!” şi alte lucruri de genul acesta. Iar în momentul unei apariţii constante, cu atât mai mult, lumea te remarca într-un fel sau altul.

Dintre toate interviurile pe care le-ai luat, dintre toţi invitatii, care te-a impresionat într-un mod plãcut? A fost şi cineva care ţi-a lãsat un gust amar?

Am avut în decursul anilor de activitãţi media ( deocamdatã trei la numãr, dar buni), şansa sã fac ce îmi place, sã cunosc oameni care au realizat ceva anume şi sã învãţ mai repede decât preconizam multe lucruri din domenii total neatractive pentru mine pânã atunci. Am cunoscut mari artişti din muzica româneascã şi internaţionalã, pictori, dresori, iubitori de naturã, psihologi, profesori, directori de toate felurile, bucãtari medaliaţi, sportivi de renume, prezentatori de televiziune consacraţi, oameni pasionaţi de animale, de dans, de a spune poveşti …. De la fiecare în parte am învãţat câte ceva.

Sunt oameni diferiţi dar speciali, toţi, în felul lor. Când cunoşti un om, mai mult de cinci minute începi sã-l descoperi mai mult decât se vede pe ecran şi sã fii impresionat cu adevãrat de realizãrile lui, de pasiunea şi dragostea cu care face ceea ce face, de farmecul şi de caldura sufleteascã pe care o degajã. Imi este imposibil sã fac o clasificare – am vorbit cu oameni dar am vorbit şi cu mulţi Oameni.

Cei mai tineri, apãruţi în peisajul mediatic, din pãcate, nu apreciazã ceea ce au şi uitã de comportament, de culturã şi buna creştere; mã refer acum la “vedetele” lansate pe piaţã dar care sunt de fapt nişte ambalaje goale.

Care întrebare crezi cã e cea mai stânjenitoare pentru un invitat?

Fiecare invitat se abordeazã în mod diferit, pentru fiecare anumite întrebãri pot fi stânjenitoare, altele nu.In schimb,- aşa cu caracter general – oamenilor nu le place sã îi întrebi despre viaţa personalã şi despre câştiguri. In rest îi poţi întreba aproape orice – chiar dacã nu cunosc rãspunsul, îşi vor da cu parerea.

Spuneai de tineri mai devreme… şi tu esti tânãr, ce spui despre meseria aceasta de "vedeta tv"? Este o meserie de carierã sau doar ceva trecãtor?

Depinde de noi, de cei care facem televiziune. Am 22 de ani. Da, sunt tânãr dar vreau sã învãţ! Mi s-a deschis o portiţã peste care eu am dat buluc pentru cã îmi doream de când mã ştiu sã fac televiziune, şi de aproape doi ani de când sunt în mediul acesta TV, am învãţat mult şi învãţ în permanenţã. Este un mediu în care concurenţa este colosalã, totul se mişcã cu repeziciune, ritmul, stilul , informaţiile, oamenii …. trebuie sã înveţi sã ai rãbdare, sã te concentrezi pe ce ai de facut, sã fii atent la ce scoţi pe gurã şi când, cum arãţi, cum te comporţi …. totul este foarte important.

Poate pare uşor, vãzut din exterior, dar înãuntru este furnicarul. Furnicarul în care o datã atras în el, nu mai ai scãpare. Devine o dragoste, o plãcere nebunã sã lucrezi acolo. Dacã reuşeşti sã te adaptezi stilului, devine viaţa ta.

Eu îmi doresc sã continui. Ştiu cã am mult de învãţat din acest domeniu şi nu îmi place sã mã plafonez. E mereu nou, mereu proaspãt, ritmat, colorat şi plin de mirosuri!

Ai vreun model de prezentator autohton? Dar strãin?

Sunt câţiva oameni de la care avem de învãţat. Şi ei au început uşor, stingheri, emotivi şi fãrã vlagã, dar au ajuns unde au ajuns pentru cã au fost naturali. Imi plac oamenii naturali, spumoşi, care dau energie şi viaţã emisiuniilor lor dar cãrora nu le lipseşte perseverenţa, noutatea permanentã, sufletul bun şi cultura. Oamenii care pot sã facã show şi care nu au uitat cã sunt totuşi oameni şi sunt distribuitori de atitudini.

Mircea Badea – este colossal pentru gradul de culturã, pentru umorul ironic şi tãria de a spune întotdeauna lucrurilor pe nume.

Teo Trandafir – ea este divertismentul- plinã de culoare, plinã de cãldurã, de uimire şi de fantezie! Este una dintre persoanele spumoase.

Andreea Marin – ştie cã frumuseţea este trecãtoare şi poate mulţi o percep diferit şi de aceea este realizatoarea care atinge suflete – la fel ca Mircea de la "Din Dragoste”-, ştie unde sã spunã şi ce sã spunã, când şi în ce ton, astfel încât sã impresioneze în mod plãcut şi sã cucereascã rating-ul.

Pot spune multe despre oamenii din televiziune – modele mai mari sau mai mici – dar cred cã este suficient atât – deocamdatã.

Cei strãini stau mai bine la capitolul profesional. Spre deosebire de prezentatorii noştri, cei de dincolo învaţã, merg la cursuri de perfecţionare, citesc despre arta de a face televiziune. La noi se mai lucreazã încã dupã ureche. Nu dau nume pentru cã sunt mai puţini relevanţi cei din strãinãtate pentru cultura generalã a românilor de rând ca şi noi.

Cum a venit ideea emisiunii "Hai la drum"?

Sunt o fãpturã norocoasã a acestei lumi cãci am avut marele noroc sã fiu educat de pãrinţii mei ( zâmbeşte şãgalnic). De la ei a început totul pentru cã ei sunt un cuplu care se iubesc enorm, ei iubesc spiritul de familie şi iubesc mult comuniunea asta om – naturã. Am fost în excursii încã înainte de a mã naşte, iar apoi m-au purtat ai mei peste tot.

Educaţia, atitudinea, afinitãţile şi plãcerile ţi le formezi încã din copilãrie. Am fost pe munţi şi dealuri, la mare, în peşteri, la mânãstiri şi la muzee încã de când nu ştiam sã merg bine pe picioare.

O dragoste care a ramas şi continuã. Aşa a venit "hai la drum …" pe RTT. Iubesc natura şi mişcarea şi nu pierd nicio ocazie sã spun tuturor " hai la drum!" Cã sunt ei prieteni, familie, colegi sau cunoscuţi sau chiar necunoscuţi- ne cunoaştem acolo! Natura te învaţã multe.

Spune-ne un loc din Braşov pe care l-ai recomanda…?

Aş vrea sã îţi povestesc o noapte întreagã, sã îţi spun toate locurile în care am fost şi care meritã neaparãt vãzute, dar dacã mã opresc la ceva scurt, aproape de noi, nu dificil, spectaculos chiar, atunci fie Masivul Tâmpa. Cel mai mic munte din zona Braşovului, un masiv marcant pentru oraşul nostru şi un simbol pe care meritã sã îl vizitãm mãcar odatã în viaţã. Spun asta pentru cã sunt mulţi braşoveni, sã nu mai zic de strãini, care sunt aici, la poalele lui şi nu-l urca. Pãcat. Mare pãcat.

Priveliştea este extraodinarã. Se urcã uşor – pe jos neaparat – nu sunt de acord cu telecabina – şi fiecare pãrticicã a sa are ceva aparte. Urcã pe la Scãrile lui Gabony, pânã la Panoramic, apoi la Belvedere şi la terasa amenajatã în locul fostului restaurant care a ars, mergi apoi înspre şaua Tâmpei şi de acolo poţi coborî pe douã variante – dreapta spre centrul vechi al Braşovului, stânga, în cartierul Rãcãdãu, sau mergi tot în faţã şi vei ajunge în Poianã .

Din experienţa ta de viaţã de pânã acum, ce sfat ai da tinerilor?

Este mult spus sã dau sfaturi, în cel mai bun caz aş putea sã fac anumite precizãri, sã dau anumite informaţii şi sã îndrum paşii acolo unde cunosc şi eu traseul.

Tinerii trebuie sã fie conştienţi cã acum este perioada de formare, acum pot sã devinã sau nu Oameni, şi de ei depinde ce vor face în viaţã! Totul este sã vrei sã îţi dai interesul!

Sergiu Voicu, acest tânãr plin de energie şi entuziasm care în fiecare dimineaţã intrã în direct în case, cu perimisiunea noastrã, lãsându-ne imaginea unei zile ce nu poate fi decât frumoasã, iatã, aşadar, prezentatorul unei emisiuni TV, care ştie sã fie la fel de deschis şi de darnic la gurã chiar şi atunci când timpul nu i se mãsoarã în secunde, când microfonul rãmâne deoparte şi doar sclipirea unei dragoste pentru împãrtãşirea cu lumea este cea care îl determinã sã uite de examene, de probleme personale şi de faptul cã, poate, niciodatã, nu va ştii cine i-a zâmbit şi cine l-a aplaudat!

Oare o vei face tu la voicusergiu@yahoo.com ?!