Şi totuşi, sunetul a venit, invitaţii şi concurenţii au venit, astfel încât festivalul şi în acest an a avut loc. Deschiderea, pregãtitã şi rãspregãtitã, s-a transformat într-un spectacol regizat pe ultima sutã de metri, cu karatişti şi coborâre din inaltul scenei, a prezentatoarei Lãcrãmioara Popescu.

Un moment solemn, care neînţeles de mulţi, a trecut fãrã vreun gând de binecuvântare cereascã pentru sufletul celui ce a fost unul dintre organizatorii primelor ediţii de festival, momentul Valericã Vãtafu a fãcut şi el parte din deschidere, dupã alocuţiunea lui Claudiu Oţeleanu.

Concurenţii- timizi sau încrezãtori- au venit pe scenã fãrã vreo pasiune anume pentru concursul de muzicã în sine, cât pentru participarea personalã. Aceasta, deoarece, majoritatea a pãrãsit sala de la Aro Palace dupã ce a performat, luând cu ea şi partea de însoţitori – prieteni, pãrinţi, colegi.

Mã uitam spre ei şi nu puteam înţelege de ce-ul plecãrii…Sã vorbim de un fair play faţã de concurenţii ce urmau dupã ei? Poate cã nu.

Grupul Harmony, câştigãtorul de anul trecut al festivalului, a susţinut un mini recital încântând publicul cu jazz de calitate dupã ce formaţiile concurente au excelat în variante de rock.

Sala, pe jumãtate goalã avea sã-l întâmpine pe Horaţiu Mãlãele- ar fi pleonasm sã mai spun marele actor, nu-i aşa? El şi-a jucat scenariul cu talent şi dibãcie, sala rãsunând a râs şi voie bunã, de ziceai cã-i plinã ochi, publicul – cum avea sã remarce chiar actorul mai târziu – fiind cizelat cu un simţ al umorului bine conturat.

Lãcrãmioara ne spune apoi la revedere şi ne trimite în Groove Garden. Dar, câţiva organizatori l-am însoţit pe maestrul Horaţiu Mãlãele la cinã. În anturajul lui te aştepţi mereu sã râzi, sã fie spuse bancuri, sã se facã glume din orice gest. Dar el poate fi şi serios, trist, om credincios. Povesteşte frumos şi mai ales, are ce povesti. Şi dacã a fost o întrebare anume, l-am întrebat ce anume ar reproşa generaţiei tinere.Ei bine, lipsa de carte, au fost primele cuvinte, justificate apoi printr-un exemplu concret, de unde înţelegem cã tinerii iau informaţii de ici, de colo fãrã a citi ceva anume, despre ceva anume. Ei sunt inteligenţi, dar uşor superficiali.

Ne-am întors doar noi în Groove Garden unde i-am gãsit pe Symbios pe scenã, iar printre spectactori, alţi concurenţi precum Stuka din Serbia, Angelina din Republica Moldova – ce la concurs a ajuns înainte cu 15 minute de a urca pe scenã-, The others din Braşov şi sã-mi fie cu pardon de erau şi alţii pe care nu i-am remarcat. A urmat apoi karaoke, discuţii, bere, cafele… Pânã când lumina s-a stins. E 3 dimineaţa. Peste câteva ore începem runda a doua a festivalului.

Noapte bunã, prieteni! “Mã doare-n replicã!” ( Horaţiu Mãlãele).