O posibila explicatie pentru care publicul s-a indepartat de cultura este deschiderea de dupa revolutie catre alt gen de manifestari decat cele cu care a fost obisnuit pana atunci. Avand acces la concerte, evenimente si artisti la care inainte doar visa, normal ca produsele culturale autohtone nu au mai suscitat interesul . Publicul a inceput sa paraseasca sala de teatru, sa citeasca mai putin s.a.m.d si multe lucruri nu s-au schimbat nici pana azi, astfel incat multi artisti continua sa se intrebe de ce s-a pierdut interesul pentru marea cultura. Cred ca publicul nu a parasit cultura , ci a gasit alte provocari. Succesul unui artist este strans legat de felul in care stie sa mentina treaz interesul pentru opera lui. Sunt artisti ale caror creatii le asteptam cu sufletul la gura ani in sir pentru ca ei au strategii care intretin curiozitatea. Important este ca un artist sa te plictiseasca scotand an de an cate ceva. El trebuie sa lase timpul sa-si spuna cuvantul. Creatia lui trebuie sa fie bine asimilata pentru ca publicul sa-si doreasca realmente altceva. Degeaba esti prezent pe piata culturala daca opera ta nu aduce nimic original si autentic. In Romania la ora actuala exista formatii de muzica, aparute ca ciupercile dupa ploaie, care nu aduc nimic nou in domeniu. Versurile de doi bani, imbracamintea vulgara si videoclipurile in care se etaleaza doar masini scumpe nu intereseaza. Un artist adevarat reuseste intotdeauna sa-ti capteze atentia. Tu, cel care il urmaresti din intamplare, se poate ca intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat sa te intorci la opera lui, sa-ti doresti mai mult decat o privire suprficiala. S-a intamplat ca la un moment dat sa ascult o piesa muzicala si sa fiu atat de impresionata de interpretare incat mi-am dorit sa stiu mai multe despre acel artist. Si de atunci am tot facut exercitii de curiozitate. Nu am programat aceste exercitii si nu mi-am impus niciodata un stavilar in ceea ce priveste creatia cuiva. Cred ca, in general, oamenii ar trebui sa se lase cuceriti de ceea ce fac artistii si sa nu-si puna un paravan in descoperirea produselor culturale. A folosi expresii ca nu-mi place cand tu de fapt, nu ai luat contact cu opera artistului e un semn de neseriozitate si o bariera pe care ti-o pui singur. Se poate ca acela despre care tu spui nu-mi place, sa-ti schimbe viata si sa te faca sa regreti ca ai facut o aemenea afirmatie. Eu nu cred in clasificarile rigide de genul mare cultura si subcultura. Eu cred in capacitatea artistului de a te fascina. Mi se par uluitoare manifestarile ca break-dance sau graffiti pentru ca pentru a le da nastere trebuie sa fii ingenios si pentru mine ele sunt forme culturale de la sfarsitul secolului 20. Cultura nu trebuie sa fie un domeniu rigid unde doar initiatii au intaietate, ci un spatiu unde creativitatea artistilor si receptivitatea spectatorilor trebuie sa se intalneasca.
Coriozitatea trebuie intretinuta. Un artist foarte bun este acela care lasa publicul sa-si imagineze cum va arata urmatoarea lui creatie, acela care lasa impresia ca a abandonat, dar care de fapt, testeaza piata si asteptarile, oferind cel mai bun produs cultural posibil. Aud in diverse emisiuni cum actori din generatiile mai vechi povestesc despre monstri sacri ai teatrului romanesc. Baltateanu, Brancomir, Ion Manolescu, G.Timica, George Vraca s.a , dar vrand sa aflu mai multe despre ei constat ca nu am de unde ma documenta pentru ca nu exista CD-uri sau DVD-uri cu creatia acestor artisti, iar incercarea de a pune doua, trei piese de teatru in diverse interpretari pe DVD-uri este deocamdata timida. E nevoie de mai mult. Tinerii sunt acuzati ca nu respecta marile valori, dar intrebarea care se pune este cunosc ei aceste valori? Pentru a intelege mai bine cum se poate intretine curiozitatea publicului ar trebui sa ne uitam la felul in care stiu americanii sa aiba grija de artistii lor. La manifestari de genul Premiile Grammy sau Premiile Oscar artistilor care s-au retras li se acorda un moment special in gala, tocmai pentru ca generatiile tinere sa aiba o privire de ansamblu asupra culturii americane – trecut si prezent. Intretinerea curiozitatii tine de sistem, dar si de vointa, de dialogul intre generatii pentru ca doar uitandu-te in trecut, poti acorda atentie prezentului.
A fi curios presupune a-ti lasa mintea si spiritul libere, a incerca noi experiente si a hotari ca merita sa experimentezi ceea ce propune un artist. Cred ca un artist care are succes de box-office zeci de ani a gasit calea de a ajunge la inima spectatorului si a facut mai mult decat si-a imaginat publicul, a intrecut asteptarile. De multe ori ii ponegrim pe artistii care se vand foarte bine, fie in muzica, fie in literatura, incluzandu-I in sfera comerciala, dar ignoram faptul ca pe nici un meridian al planetei nici un om nu va merge la un spectacol sau nu va cumpara o carte daca nu gaseste suficiente motivatii interioare pentru a face acest gest. Un om nu va cumpara un disc sau o carte doar pentru a contribui la cresterea vanzarilor artistului, va cumpara doar ceea ce ii place si il intereseza. In cultura romana lucrurile merg foarte, foarte incet pentru ca publicul nu este interesat de ceea ce se intampla pe plan local . Daca viata nu-ti ofera sansa de a-i cunoaste pe artistii de pe plan local, pentru tine acestia nu exista. Promovarea unor nume ca Mircea Cartarescu, H.R .Patapievici, A.Plesu e un bun inceput pentru cultura romana, dar mai este un drum lung pana a spune ca in Romania lucrurile chiar se misca. Cand artistul roman va intelege ca publicul va reactiona doar atunci cand curiozitatea ii este intretinuta, va fi ajutat de un sistem de promovare eficient, abia atunci Romania se va afla pe calea cea buna si cultura va iesi din moarte clinica, pana atunci …